Ana Maria Păcuraru, la Miza Zilei: „Un stat care nu poate decide soarta propriei apărări, dar găsește bani pentru majorări secrete, niciodată nu va reuși”

Un miliard de euro, banii voștri. Patru nave de război promise Armatei Române. Și, în seara asta: un șantier gol, tăcut, și o mie de oameni care, ieri, aveau o meserie.

Azi au doar o întrebare fără răspuns. Pentru că răspunsul oficial, spus chiar de un ministru, e halucinant de simplu: statul român nu mai decide nimic aici.

Decide o companie creditoare, care controlează aproape toată masa credală a unui faliment pe care chiar ea l-a provocat. Rheinmetall ne trimite vorbe frumoase — "discuții intense cu Guvernul." Vorbe care juridic nu valorează nimic, pentru că într-un faliment decide licitația, nu culisele.

Iar la a doua licitație, la fel ca la prima, Rheinmetall a lipsit din nou. Și în timp ce România se împrumută pe 45 de ani pentru niște nave care încă nu există, sindicaliștii au sesizat deja Bruxelles-ul, bănuind ce bănuim cu toții: că banii ăștia nu ajung mereu unde ar trebui. Și poate tocmai de-aia doare mai tare ce se întâmplă în restul țării.

În timp ce un miliard stă blocat într-un dosar de instanță, medicii intră azi, a doua zi la rând, în gardă cu o treime din colegi — epuizați, fără somn, fără apă. Un general care a purtat epoleți o viață întreagă ne-a spus azi că e mai greu să vezi un sistem întreg murind încet din indiferență, decât să pierzi o bătălie pe front.

Și în timp ce ei numără orele pierdute, cineva de la Ministerul Dezvoltării și-a majorat liniștit salariul cu 35%, iar un ministru interimar ar fi primit o vilă de la stat și condiții VIP la aeroport. La nimic din toate astea n-am primit vreun răspuns.

Un stat care nu poate decide soarta propriei apărări, dar găsește bani pentru majorări secrete, niciodată nu va reuși. Nu vă spun acum mai multe — pentru că urmează o anchetă la care am lucrat, cu echipa, zile întregi, exact despre Rheinmetall, Mangalia și banii din programul SAFE.