Era odată o femeie rea și amarnică la suflet. Și femeia aceea a făcut umbră pământului și, împlinindu-i-se sorocul, a murit. Și murind n-a lăsat după ea nicio faptă bună. Dracii au pus atunci mâna pe ea și au aruncat-o în iazul de foc. Iar îngerul ei păzitor sta pe mal și-și tot frământa mintea: “Oare ce faptă bună o fi săvârșit în viața ei?”
Și, aducându-și aminte, se duce el și-i spune lui Dumnezeu:
– A smuls din grădină un fir de ceapă și l-a dat de pomană, a miluit o biată femeie săracă.
– Ia firul cela de ceapă, zise Dumnezeu, și dă-i-l să se agațe de el și pe urmă caută s-o tragi afară. Dacă izbutești s-o scapi, să vină aici, în Rai, iar dacă s-o rupe firul de ceapă, să rămână unde se află acum.
Îngerul a coborât degrabă în Iad și a zis, întinzându-i firul de ceapă:
– Apucă-te vârtos de el, femeie, și eu am să te scot afară. Și a început să tragă binișor de fir până ce a scos-o aproape toată din Iad. Dar ce să vezi: ceilalți osândiți, când au prins de veste că îngerul vrea s-o scape, s-au agățat și ei de ea, să-i tragă și pe ei afară. Scorpia de femeie însă, haină cum era la suflet, a început să dea din picioare și să urle:
– Pe mine vrea să mă scoată, nu pe voi, ceapa-i a mea, nu a voastră!
Nici nu a apucat să termine și firul de ceapă s-a rupt. Femeia a căzut în Iad și arde și acum în focurile Gheneei. Îngerul a izbucnit în plâns și a plecat.
Sărbătoarea zilei, sâmbătă 24 august. Un mare sfânt este pomenit în calendarul ortodox
