Orașul Kiruna - prosperitatea nordică pentru cei suficient de curajoși să locuiască în zona arctică suedeză (VIDEO)

Orașul suedez Kiruna, situat la 145 de kilometri nord de Cercul Polar, oferă prosperitate celor care îndrăznesc să se stabilească aici, înfruntând frigul și întunericul din timpul iernii. Anul acesta, mercurul oferă un respiro, dat fiind că temperaturile depășesc normalul perioadei, dar întunericul este inflexibil în Laponia suedeză, unde la mijlocul lunii ianuarie, de exemplu, durata zilei abia depășește trei ore. Este un mediu atât de dificil, extrem de-a dreptul, încât până și cei născuți aici fug spre sud.

"Este destul de cald. Am prins și minus 30 de grade Celsius", comentează pentru EFE Marianne Nordmark, angajată a Consiliului Local și originară din Kiruna.

La două dimineața, peisajul pare că se cutremură ușor la explozia dinamitei. Șocurile, banale pentru localnici, dar îngrijorătoare pentru străini, ajută la forarea minei din care se extrage 80% din fierul din Uniunea Europeană, gropi și cariere din care se scoate zilnic suficient metal cât pentru a se construi douăsprezece turnuri Eiffel.

Acest fier pe care îl exploatează compania publică suedeză LKAB, care deține și mina Malmberget din apropiere, este originea tuturor lucrurilor din Kiruna, oraș fondat în 1900 special pentru a-i smulge pământului metalul.

(Un secol mai târziu și cu aproximativ 23.000 de locuitori, Kiruna se confruntă cu trei provocări: eliminarea CO2 din industria sa, evitarea declinului demografic și mutarea centrului orașului la 3 kilometri est, deoarece în prezent este situat în apropierea unei mine care se va prăbuși.

- Mutarea centrului orașului Kiruna, un proiect faraonic -

Mutarea, care a început în 2004 și se va încheia în 2035, afectează aproximativ 6.000 de locuitori, cărora autoritățile le-au oferit locuințe noi sau despăgubiri în bani.

În afara locuințelor, sunt mutate douăzeci de clădiri istorice intacte, inclusiv o prețioasă biserică din lemn care datează din 1912, care a avut drept sursă de inspirație o colibă sami (popor indigen ce vorbește limba sami, înrudită cu limbile uralice, și trăiește în Scandinavia de Nord și în nordul Rusiei, în peninsula Kola - n.r.), și care este cunoscută drept "sanctuarul poporului nomad".

Efortul faraonic răspunde faptului că minele bogate de la Cercul Polar suedez avansează constant către un viitor la fel de promițător precum trecutul lor.

În secolul al XX-lea, LKAB a fost un deschizător de drumuri în fabricarea de bile mici de fier concentrat numite "peleți", care sunt obținute prin transformarea magnetitului extras din sol în urma unor procese la care se ard cărbune și cocs.

- Noi tehnici de extracție care nu emit dioxid de carbon -

Totul mergea bine, dar schimbările climatice impun industriei să se reinventeze și LKAB a optat pentru a produce "bureți" de fier mai rafinați decât "peleții" cu o tehnică de pionierat care nu emite dioxid de carbon: vechiul cărbune este înlocuit cu hidrogenul verde generat cu ajutorul energiei eoliene și hidraulice, astfel încât produsul rezidual este H2O în loc de CO2.

"Avem rezerve de 4 miliarde de tone, mai mult decât s-a extras până acum", explică directorul executiv al LKAB, Jan Mostrom, dintr-o galerie aflată la 500 de metri adâncime. Mostrom se așteaptă ca, până în 2045, toată producția companiei să fie neutră din punct de vedere climatic.

Varianta sustenabilă a acestui produs feros, aflată în fază experimentală, este totuși mult mai costisitoare decât cea "murdară". Dar este singurul viitor posibil și are sprijinul deplin al Uniunii Europene, care își propune să pună în mișcare o revoluție industrială verde cu energie regenerabilă care nu eliberează dioxid de carbon.

Kiruna are și pământuri rare, mană cerească a electrificării, iar viitorul arată atât de roz încât este nevoie de aproximativ 7.000 de noi rezidenți pentru a asigura suficientă mână de lucru pentru extinderea minelor.

Condițiile meteo sunt extreme, dar și stimulentele financiare sunt pe măsură: un tânăr care a terminat liceul poate câștiga un salariu brut de 3.000 de euro, iar salariile cresc pe măsura calificărilor.

Nu se caută doar mineri sau ingineri. Este nevoie și de electricieni sau instalatori, lucrători pentru magazine, restaurante și transporturi. Și nu este nevoie să vorbești suedeză, engleza este suficientă.

Închirierea unei garsoniere costă 500 de euro, cheltuielile lunare de întreținere ale unui apartament de 85 de metri pătrați sunt de 150 de euro, un kilogram de carne de pui fără os costă 7 euro în supermarket, iar o sticlă de bere la jumătate de litru îl costă 6,5 euro pe cel care vrea s-o bea într-un bar.

Există un aeroport, o gară și o stațiune de schi, o universitate tehnică, un hotel de gheață, saune, o piscină interioară și un centru al Agenției Spațiale Europene.

De la acest centru, sunt lansate baloane stratosferice pentru a studia aurora boreală, marele dar din ceruri în cele șase luni de întuneric aproape total care învăluie orașul, preludiu la încă o jumătate de an de soare aproape perpetuu care strălucește peste câmpii, păduri, reni și lacuri.

Dacă nu ar fi nevoie de mai multe straturi de îmbrăcăminte funcțională termoactivă pentru a te avânta în întunericul polar al străzii și a înainta greoi pe stratul gros de gheață care așteaptă răbdător ca un pieton să alunece și să-și rupă câteva oase, ai crede că în Kiruna pășești într-un adevărat paradis pe pământ.

"Este o cultură și o climă diferită. O iubești sau o urăști", rezumă Sigfrid Vestling, o arhitectă suedeză crescută în Franța care s-a stabilit în Kiruna în 2019, locul de naștere al mamei ei, care și-a găsit de lucru în planificare urbanistică și s-a căsătorit cu un localnic.