_cb6054b3cc.jpg)
La Timișoara, Asociația Revoluționarilor, condusă de Traian Orban, rămăsese fără sediu după retrocedarea imobilului. Ca gest de respect și reconciliere, Armata Română a pus imediat la dispoziție un sediu.
Memorie asumată, monument al demnității
Cei 44 de eroi ai Timișoarei au fost transportați clandestin la București în decembrie 1989, incinerați, iar cenușa lor aruncată într-un canal colector din zona Popești-Leordeni. Pentru a transforma trauma în memorie vie, a fost ridicată o biserică maramureșeană de lemn, construită pe piloni, deasupra canalului colector, potrivit Uniunii Militarilor si Politistilor "Mihai Viteazul".
Monumentul a fost realizat prin:
- contribuția personală a ministrului apararii nationale Gabriel Oprea;
- sprijinul prefectului de Ilfov Dan Baranga;
- implicarea primarului Voluntari Florentin Pandele;
- aportul generalului Gheorghe Emacu;
- contribuția financiară și punerea la dispoziție a terenului aflat în proprietate personală de către primarul Petre Iacob.
Valoarea investiției a depășit 200.000 €.
Astăzi, Biserica-Monument de la Popești-Leordeni este loc de pelerinaj. Anual, delegații ale revoluționarilor din Timișoara și București, conduse de Teodor Mărieș, comemorează eroii.
În anul 2010, în calitate de ministru al Apărării Naționale, m-am deplasat la Timișoara, oraș-simbol al Revoluției Române din Decembrie 1989, unde exista încă o rană deschisă între o parte a revoluționarilor și Armata Română, legată de evenimentele tragice soldate cu 44 de morți.
Asociația Memorialul Revoluției din Timișoara era condusă de Traian Orban, revoluționar autentic, rănit în Revoluție, reprezentant legitim al memoriei și suferinței acelor zile. Situația nu era una juridică, ci una profund morală, care afecta memoria Revoluției și coeziunea societății.
Am considerat că este de datoria mea să acționez pentru reconciliere, prin dialog direct, prin recunoașterea durerii familiilor victimelor și printr-un demers de clarificare istorică, fără acuzații colective și fără deformarea adevărului. Scopul a fost vindecarea unei răni a Revoluției, nu redeschiderea ei.
Revoluția Română nu a fost despre ură între români, ci despre curaj, speranță și solidaritate. În cele mai grele momente, în fața morții, revoluționarii din Timișoara, din București și din toată țara au strigat simbolul care a rămas în istorie: Armata e cu noi!
Acesta este simbolul autentic al Revoluției Române și expresia unității dintre popor și Armată. Sistemul de valori al Armatei Române și al poporului român este și va rămâne:
Dumnezeu • Patrie • Familie • Onoare
