Motivarea ICCJ în cazul achitării torționarilor disidentului Ursu: „Victima nu a fost un opozant al regimului comunist atât timp cât opiniile sale nu au fost făcute publice”

Judecătorii de la ICCJ susțin nici mai mult nici mai puțin că disidentul Gheorghe Ursu nu a fost un opozant al regimului comunist și nici nu s-a aflat în relații de adversitate cu Securitatea, prin urmare nu se poate reține infracțiunea de tratamente neomenoase în sarcina ofițerilor care l-au anchetat.

Foștii ofițeri de Securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș au stat în banca acuzațiilor pentru acte de tortură împotriva disidentului Gheorghe Ursu, însă ICCJ a decis achitarea acestora, decizie care a stârnit revolta societății civile.

Documentul instanței arată că infracțiunea de tratamente neomenoase nu are un subiect pasiv calificat, totuși sfera acestuia este determinată prin lege (art.358 din Codul penal), respectiv răniții, bolnavii, membrii personalului civil sanitar sau al Crucii Roșii ori al organizațiilor asimilate acesteia, naufragiații, prizonierii de război și, în general, orice alte persoane căzută sub puterea adversarului.

Dintre toate categoriile prevăzute de lege, Gheorghe Ursu s-ar putea încadra doar în categoria persoanelor căzute sub puterea adversarului, însă judecătorii susțin că nu există probe în acest sens.

Concret, arată instanța, în anul 1985, Gheorghe Ursu era inginer în cadrul Institutului de Cercetări și Proiectare pentru Sistematizare Locuințe și Gospodărire Comunală București și, anterior acestui an, el s-a bucurat de libertate de mișcare, călătorind de nenumărate ori în Occident.

De asemenea, în anul 1983, fiica lui a plecat definitiv România și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, iar la sfârșitul anului 1984 Gheorghe Ursu a obținut viză de a călători în SUA pentru a se întâlni cu fiica sa.

"Or, este de notorietate faptul că, în regimul comunist, orice deplasare în afara țării, în scop turistic, era un adevărat privilegiu de care nu se puteau bucura decât anumite persoane și sub un control strict din partea organelor de securitate. Pentru a se acorda permisiunea de a călători în afara lagărului comunist, organele de Securitate efectuau investigații speciale cu privire la persoana solicitantă, vizând riscul de a rămâne în străinătate. Victimei i s-a acordat această permisiune, chiar în condițiile în care avea rude și cunoștințe în Elveția, Argentina, Australia, Israel, R.F. Germania, Anglia, astfel cum rezultă din materialele existente la dosarul cauzei, nefiind identificate aspecte deosebite în comportamentul și conduita acesteia. La întoarcerea în țară, victima redacta câte o notă despre călătoria efectuată, persoanele cu care s-a întâlnit, discuțiile purtate etc. Așadar, până la momentul identificării jurnalului nu au rezultat suspiciuni care să determine neacordarea de către organele de Securitate a permisiunii de a pleca în scop turistic în străinătate, deși se cunoștea că nu era tocmai un simpatizant al conducerii de stat și partid", arată magistrații.

Înalta Curte, reacție după revolta publică față de achitarea torționarilor disidentului Gheorghe Ursu

Pe de altă parte, judecătorii recunosc că Gheorghe Ursu avea, "ca de altfel mulți români în aceeași perioadă", serioase nemulțumiri față de politica și conducerea de stat și de partid, pe care și le-a manifestat în jurnalul său intim, prin materialele transmise la postul de radio Europa Liberă, precum și la locul de muncă, verbal și prin afișarea unor citate, însă nu au atras atenția organelor de Securitate până la momentul în care a fost găsit jurnalul său intim.

"Nici măcar jurnalul și celelalte acțiuni desfășurate de victimă și identificate de organele de Securitate nu au fost suficiente pentru a antrena răspunderea acestuia pentru comiterea vreuneia dintre infracțiunile contra orânduirii socialiste sau pentru arestarea sa preventivă. Astfel, după identificarea jurnalului, în perioada ianuarie-mai 1985, victima (Gheorghe Ursu, n.r.) nu a fost cercetată, în stare de libertate, de către organele de securitate ale Statului pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste (...) La data de 03.08.1985, victima a fost avertizată la locul său de muncă, în prezența mai multor persoane din conducerea institutului, ocazie cu care a recunoscut faptele și s-a angajat ca în viitor să nu mai comită nicio faptă de natură să lezeze interesele statului, precizând că este conștient că dacă în viitor va mai proceda în acest fel poate fi tras chiar și la răspundere penală și a mulțumit organelor de stat pentru clemența de care au dat dovadă în cazul său, fiindu-i luat un angajament scris. Prin referatul din data de 14.08.1985 întocmit de inculpatul (...), s-a propus neînceperea urmăririi penale, în cauza privind pe Gheorghe Ursu, pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste", se arată în motivarea instanței.

Ulterior, autoritățile comuniste au decis arestarea lui Gheorghe Ursu pentru deținere și operațiuni ilegale cu mijloace de plată străine.

"În acest context, Înalta Curte reține că victima nu a fost un opozant al regimului comunist și nu s-a aflat în relații de adversitate cu organele de Securitate ale statului, atât timp cât opiniile sale și dezacordul față de politica și conducerea de stat nu au fost făcute publice, nu a ajuns la cunoștința publicului larg pe vreo altă cale și nu au produs vreo consecință în realitatea exterioară (nu au fost de natură a propaga idei și concepții ostile ori de a instiga la acțiuni împotriva orânduirii socialiste). Astfel, victima nu și-a manifestat public dezacordul față de politica și conducerea de stat și partid, astfel încât să devină o persoană periculoasă pentru securitatea statului, din cauza posibilității de influențare a opiniei publice și de instigare a populației împotriva conducerii de stat și partid. Opiniile și nemulțumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, dar nu a fost făcut public, fie prin materialele transmise la postul de radio Europa Liberă, dar nu a fost menționat numele său, fie prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenția organelor de Securitate, fiind arestat și deținut pentru infracțiuni de drept comun (infracțiunea de operațiuni interzise cu mijloace de plată străine)", este opinia judecătorilor.

Parchetul General, anunț după achitarea torționarilor lui Gheorghe Ursu: se caută o cale extraordinară de atac

Magistrații consideră că Gheorghe Ursu nu se afla în opoziție față de puterea comunistă, astfel încât nu poate fi considerat ca fiind o "persoană căzută sub puterea adversarului", atât timp cât opiniile sale despre regimul comunist și conducerea de stat și de partid nu au fost făcute publice.

În consecință, Înalta Curte constată că fapta pentru care foștii ofițeri de Securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș au fost trimiși în judecată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tratamente neomenoase și a dispus achitarea lor.

Gheorghe Ursu, inginer de construcții, poet și scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către "Europa Liberă" și pentru că ținea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Procurorii susțin că, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985.

Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș au exercitat acțiuni represive și sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziții, audieri sistematice, acte de violență fizică și psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acțiuni care "au avut ca urmare producerea de suferințe fizice sau psihice grave și au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăților fundamentale, în principal a dreptului la viață".

Ministrul Justiției, reacție vehementă după achitarea torționarilor lui Gheorghe Ursu: Mi-aș fi dorit să nu fiu martorul validării oricărei forme de represiune

Fiul disidentului, Andrei Ursu, susține că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să își denunțe prietenii, printre care cunoscuții scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosașu, Securitatea a hotărât "continuarea cercetărilor sub stare de arest", "urmând ca în cercetări să se clarifice și natura relațiilor" cu aceștia.

Pentru a încerca să evite un caz de persecuție politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internațional regimului Ceaușescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun pentru posesia a 17 dolari, pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deținuți de drept comun, Marian Clită și Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securiști să exercite acte de violență asupra lui.

Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu și de la alți ofițeri de securitate, dar și în urma agresiunilor din partea unor deținuți de drept comun.

Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci șeful Miliției din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, și Marin Clită, colegul de celulă al disidentului.

Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deținutul de drept comun Marin Clită a ieșit din pușcărie după nouă ani pentru bună purtare. În prezent, Clită este din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesă într-o cameră de hotel din Copenhaga.

Gușă: România a fost și este condusă în mod securistic, cu ajutorul dosarelor de șantaj. Studiu de caz: memoriile nepublicate ale generalului Iulian Vlad