Japonezul care a lăsat civilizația din Tokyo pentru frumusețea satelor din Maramureș

Monday, 13 October 2014, 11:16, Sursă: AGERPRES

România rurală de după Revoluție, cu frumusețile și bunătatea oamenilor, a schimbat viața unui tânăr fotograf japonez care a rămas impresionat după o vizită în țara noastră și a decis să revină. Astfel, Tadao Shibata a lăsat lumea fixă, precisă și bine organizată, dar agitată din Tokyo pentru frumusețea satelor din Satu Mare și Maramureș, fiind interesat de tradițiile și obiceiurile locale, potrivit AGERPRES.

Adaugă părerea ta

Japonezul avea să descopere aici o altă lume, oarecum dezorganizată după Revoluție, dar cu o cultură impresionantă. Tradițiile specifice poporului român — de la tăiatul porcului la servitul pălincii, obiceiurile de Paște sau de Crăciun — l-au făcut să simtă o chemare pentru aceste locuri.

Totul a început ca o aventură în aprilie 1990, când Tadao s-a hotărât să viziteze România și fostele țări comuniste, după ce văzuse la televizor Revoluția din 1989. S-a documentat despre România și a fost impresionat de un album realizat în Maramureș de către artistul fotograf Miya Kosei. Fără să știe un cuvânt în limba română, japonezul a pornit la drum și a vizitat Bucureștiul, Timișoara și zonele rurale din Brașov și Maramureș. El mărturisește că în Maramureș a descoperit o lume incredibilă, pe lângă peisaje și tradiție, a întâlnit oameni deosebiți. Văzut ca un străin altfel, toată lumea se oferea să-l servească atât cu mâncare, cât și cu băutură, mulți dintre localnici cerând în schimb să le trimită "o vedere". Astfel, Tadao a adunat o agendă pline cu adrese ale celor care l-au primit în casa lor. Au fost și unii care au vrut să fie duși în Japonia.

"Am venit în România în aprilie 1990, am avut o curiozitate cum a fost Revoluția, nu numai în România, ci și în țările europene. Până atunci eu n-am știut prea multe despre țările comuniste, despre Rusia se știa în Japonia, dar despre România erau foarte puține informații. Am văzut Rusia, Germania, Franța, Italia, dar mi-a plăcut România. Eu am vrut să stau undeva în străinătate, nu neapărat în România, am vrut să văd cum trăiesc oamenii, ce cultură au. Mi-a plăcut aici, românii sunt foarte simpatici, toți au vrut să vorbească cu mine, să-i chem acasă. În altă țară nu a fost așa. La Sighet m-am întâlnit cu un băiat, m-am dus acasă la el, m-au servit, știa câteva cuvinte în engleză. Atunci am vrut să vizitez sate din Maramureș, dar era sâmbătă, nu erau autobuze", a povestit Tadao.

Destinul său s-a schimbat în gara din Sighetu Marmației, unde a întâlnit-o pe Viorica. Ea era angajată la o firmă din Negrești Oaș și trebuia să facă o deplasare la București, dar pentru că trenul direct se anulase a fost nevoită să facă un ocol prin Sighet, unde l-a întâlnit pe Tadao. "Cei din Maramureș erau pregătiți să meargă la muncă, la defrișări, aveau secure la ei. Tadao nu înțelegea nimic, i-au oferit țuică, el căuta o persoană cu care să comunice, a venit la mine și m-a întrebat dacă știu engleză", își amintește Viorica.

Întâmplător, cei doi au călătorit în același compartiment și, chiar dacă nu aveau prea multe în comun, au reușit să comunice folosindu-se de ... semne. Așa a ajuns și Viorica să-și lase adresa în agenda plină a japonezului. La câteva luni de la plecarea lui Tadao, Viorica a primit o scrisoare: "Bună ziua, Viorica! M-am înscris la cursuri de limba română". Astfel, sub îndrumarea marelui traducător Haruya Sumiya, Tadao i-a citit pe Eminescu, Eliade și Rebreanu. A urmat o perioadă cu decizii importante. În 1992, Tadao s-a înscris la o facultate în București, a făcut un an, s-a transferat la Cluj, iar în 1993 a plecat în Tokyo cu Viorica unde s-au și căsătorit, în ciuda faptului că părinții celor doi nu prea erau de acord. În Țara Soarelui Răsare este o onoare ca băieții să ducă mai departe numele familiei, iar în zona Oașului, într-o cultură ortodoxă, japonezul era văzut mai degrabă ca un ciudat. Viorica și Tadao au acum împreună doi copii — Ryu Mihai de 18 ani și Mayumi Irina de 10 ani.

Stabilirea orașului în care să trăiască nu a părut o decizie tocmai ușoară, dar până la urmă răspunsul a venit de la sine. După căsătorie, s-au stabilit "definitiv" în Tokyo de trei ori, dar de fiecare dată s-au întors în Satu Mare. Agitația marii metropole nu putea fi comparată cu liniștea și bunătatea oamenilor din Satu Mare. Vioricăi nu prea îi plăcea în metropola foarte agitată și adevărul e că nici Tadao nu are amintiri prea plăcute cu înghesuiala din orașul "plin de oameni care fac naveta".

"În Satu Mare e interesant centrul orașului, mai e frumos Careiul, sunt clădiri vechi, orașe vechi, asta înseamnă că are istorie și se mai găsesc povești interesante. Sunt oameni buni, e mai bine decât în orașe mai mari", spune japonezul.

Tadao și-a deschis un studio foto la Satu Mare care a mers destul de bine. A absolvit în Japonia o școală de artă-film, lucrând și ca fotograf. El a învățat practic și tot ce ține de fotografie, de la primele aparate, developare în cameră obscură cu soluții, până la cele digitale. Sătmărenii mergeau din curiozitate să mai discute cu japonezul, să întrebe de viața din Tokyo, să le explice cum funcționează noile aparate foto cu film pentru publicul larg apărute pe piață la mijlocul anilor 1990. "Veneau oamenii curioși și ne întrebau cum e cu ikebana, cum e cu anumite sporturi, arte marțiale. Eu nu prea am talent de afaceri și câteodată mi-e milă de clienți. Tot veneau să le repar aparate foto și am făcut aproape gratis", mărturisește japonezul.

De-a lungul timpului, Tadao a colaborat cu publicații din Japonia, a trimis fotografii din România cu scurte povești, acestea fiind foarte bine primite în civilizația total diferită. Despre România, japonezii știau foarte puține lucruri, cel mai des pomenite fiind numele Nadia Comăneci, Gică Hagi și Nicolae Ceaușescu. Printre altele, Tadao oferă și consultanță celorlalți puțini japonezi stabiliți în regiune, le spune cum se pot obține anumite acte. La început, funcționarii statului român nu știau cum se poate legaliza căsătoria lor și aici, polițiștii de la Rutieră au o problemă când îi cer permisul de conducere, deoarece este obținut în Japonia, la ieșirea din țară tot timpul este ținut 20-30 de minute pentru verificări. Mai mult...