O țintă cu istoric: De la cercetare medicală la suspiciuni de înarmare
Instalația de la Arak nu este la prima confruntare cu aviația aliată. În iunie 2025, în timpul „Războiului de 12 Zile”, complexul a fost vizat de o ofensivă similară. La acea vreme, Mohammad Eslami, șeful Organizației Iraniene a Energiei Atomice (OIEA), a condamnat atacurile, susținând că reactorul are exclusiv scopuri civile, fiind dedicat cercetării radiomedicamentelor și sectorului sănătății.
Neîncrederea internațională față de acest sit are rădăcini adânci, datând încă din 2002, când fotografii satelitare difuzate de televiziunile americane au dezvăluit existența complexului de la Arak în paralel cu cel de la Natanz. Deși construcția a început în anii 2000 sub pretextul producerii de plutoniu pentru cercetare medicală, comunitatea internațională a privit mereu proiectul ca pe o potențială cale de obținere a combustibilului pentru ogive nucleare.
De la „înghețarea” din 2015 la relansarea programată pentru 2026
Evoluția reactorului de la Arak a fost marcată de negocieri diplomatice intense. Prin Acordul de la Viena din 2015, proiectul fusese practic neutralizat: miezul reactorului a fost scos, iar în cavitatea sa a fost turnat beton pentru a-l face inoperabil, totul în scopul limitării riscului de proliferare. Ulterior, instalația a fost redenumită „Khondab” și a intrat într-un proces de reconfigurare.
Potrivit ultimelor date comunicate de Iran către Agenția Internațională a Energiei Atomice (AIEA), complexul urma să devină complet funcțional în cursul acestui an, 2026. Pe lângă reactorul propriu-zis, situl găzduiește și o uzină de producție de apă grea (oxid de deuteriu), substanță esențială pentru moderarea neutronilor în anumite tipuri de reacții de fisiune nucleară.
Rețeaua nucleară a Iranului sub asediu constant
Lovitura de vineri face parte dintr-o campanie mai largă de neutralizare a infrastructurii nucleare iraniene. Pe lângă Arak, puncte strategice precum Natanz, Fordo și Isfahan au fost țintele unor atacuri repetate în ultimul an. Instalația de la Natanz, pilonul central al îmbogățirii uraniului, a fost lovită cel mai recent pe 21 martie, determinând AIEA să lanseze un apel disperat la „reținere militară” pentru a evita un cataclism nuclear accidental.
În ciuda acestor ofensive, Iranul continuă să își extindă capacitățile energetice și de cercetare. Pe lângă Centrul de la Teheran și centrala de la Bushehr, autoritățile iraniene au în derulare, cu sprijin rus, construcția unei centrale la Darkhovin și a unui complex masiv de patru unități la Sirik, în Strâmtoarea Ormuz, proiectat pentru o capacitate totală de 5.000 de megawați.
