În urma unei analize directe, ministrul a descoperit o realitate alarmantă. Într-un supermarket al unui mare retailer german, rafturile abundă în carne de porc de import, provenind din Spania și aproape de termenul de expirare, în timp ce carnea românească lipsește sau este prezentă în cantități infime și la prețuri mai mari decât cea de import.
„Am stat de vorbă cu fermieri, am analizat date și am mers în magazine. Am intrat într-un supermarket al unui mare retailer german.
Astăzi, la poarta fermei, porcul se vinde cu aproximativ 4,3 lei/kg, iar în supermarket carnea ajunge să coste între 20 și 28 de lei. Fermierii sunt obligați să vândă sub costul de producție sau să închidă fermele, iar consumatorul plătește tot mai mult pentru carne de import”, explică Florin Barbu în postarea sa de pe Facebook.
Adaosuri misterioase și firme offshore în centrul lanțului comercial
Pe traseul dintre fermier și consumator apar adaosuri care ridică serioase semne de întrebare. Carnea produsă de mari ferme românești ajunge pe raft doar prin intermediul unor firme offshore. Un exemplu: peste 60% din carnea de pasăre este vândută sub brandul Gustavi, deținut de o firmă înființată în 2024 cu doar 5 angajați, controlată de un offshore din Cipru.
Produsele unor companii românești importante, precum Avicola Crevedia, Coco Rico, Morandi, Avicola Focșani sau EuroAvi, cu sute de angajați și producție reală, nu ajung direct pe raft. În schimb, intermediarii din Cipru preiau produsele și controlează piața, punând în dificultate fermierii locali.
Ministerul Agriculturii și Consiliul Concurenței, în alertă
Ministrul Florin Barbu a subliniat că, deși Ministerul Agriculturii nu are atribuții de control direct în aceste lanțuri comerciale, se va implica alături de Consiliul Concurenței și alte autorități pentru a verifica cine câștigă efectiv din acest sistem și de ce producătorii și consumatorii români plătesc scump.
Această situație ridică întrebări majore despre transparența lanțurilor comerciale și despre mecanismele prin care firme externe preiau controlul asupra producției locale, în timp ce fermierii români se văd nevoiți să vândă sub costuri sau să își închidă afacerile.
