Educatul public aplaudă și fredonează ”ce bine că ești, ce mirare că sunt” o dată cu artistul. Apoi, ”prea multe păsări cardinale” își desfac muzical aripile, rotindu-se între iluzii, între speranțe, între așteptări, între visări, făcându-și culcuș acolo unde ”e prea frumos la mine-n suflet, e prea târziu la tine-n gând”.
După primele două piese, simțind că publicul a intrat în vraja muzicii și că este pregătit pentru concert, printre păsări, printre gânduri, își face loc vocea graseiată a lui Alifantis, care prinde momentul să-i salute pe cei prezenți.
De aici mai departe nu este decât muzică. Muzică și glasul acela inconfundabil al lui Alifantis. Se înșiră ca mărgelele pe ață un șirag de piese cunoscute, gen ”Ploua infernal”, ”Ce frumoasă despărire”, ”Piața Romană, nr. 9”, ”Inscripție pe un inel”, și multe hituri.
Dar, cum muzica nu este de povestit, ci de ascultat, vă invităm să nu ratați vreodată o întâlnire cu marele artist. Publicul a fost extrem de cald și primitor, a cântat de multe ori cu cei de pe scenă, s-a bucurat la fiecare melodie în parte și a aplaudat minute bune la final.
