Sfinții Mucenici Proclu si Ilarie au trăit în zilele împăratului Traian și ale lui Maxim ighemonul. Ei erau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Sfântul Proclu când a fost prins mărturisind pe Hristos înaintea împăratului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul. Ulterior, a fost cumplit chinuit. După acestea a fost dus sa fie omorât cu săgeți. Pe drum s-a întâlnit cu nepotul sau Ilarie, care s-a închinat moșului sau. Din cauza aceasta a fost prins de către elini.
Sfântul Proclu rănit de mulțimea săgeților s-a uitat spre cer către Domnul. Iar Sfântul Ilarie, mărturisind că este creștin, a fost mult chinuit. Apoi, i-a a fost tăiat capul și pus cu Sfântul Proclu la un loc.
Pomenirea Sfintei Veronica
Sfânta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tămăduită de Domnul Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulți ani. În semn de mulțumire și slavă adusă lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul ținând mâna unei femei îngenunchiate înaintea lui.
La picioarele statuii, era o placă pe care se putea citi: Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Veronica a așezat aceasta statuie în fața casei ei, așa încât toți trecătorii să o cinstească. În plus, dorea ca toți să-și aducă aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul.
Tradiția latină despre sfânta Veronica
După o tradiție latina, sfânta Veronica a fost femeia care a șters fața însângerată a Domnului, când își purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi rămas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerata astfel o icoana "nefăcută de mâna omenească".
Însă, după o foarte veche scriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica era tocmai femeia vindecata de scurgerea de sânge, și care, aflându-se în posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la împăratul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis sfântului Clement, episcopul Romei care este prăznuit pe 24 noiembrie.
