Iranul își bazează capacitatea de a continua atacurile militare în 2026 pe o strategie complexă de supraviețuire militară, construită în ani de investiții în infrastructuri subterane, producție internă de armament și rețele regionale de aliați, noteză o analiză El Pais.
Arsenalul din adâncurile pmântului: mii de rachete și drone, protejate în „orașe ale rachetelor”
Iranul dispune, la începutul anului 2026, de aproximativ 2.000 de rachete balistice grele, față de peste 3.000 în 2022. Deși o parte a arsenalului a fost distrus în conflictul din iunie 2025, producția internă continuă, cu zeci de rachete fabricate lunar, în "orașele rachetelor", uzine subterane în care oamenii locuiesc și muncesc. ar parteneriatul militar consolidat cu Rusia asigură suport tehnologic și logistic.
Imaginile difuzate anterior de Forțele Aerospațiale ale Gardienilor Revoluției arată tuneluri vaste, rampe mobile și depozite protejate, concepute pentru a rezista bombardamentelor aeriene și pentru a permite lansări succesive chiar și în condiții de atac intens.
Aceste facilități pot găzdui rachete cu rază lungă de acțiune precum Shahab‑3, Sejil sau Khorramshahr, capabile să lovească ținte aflate la până la 2.000 km, arată Iranwatch.
Imaginile difuzate anterior de Forțele Aerospațiale ale Gardienilor Revoluției arată tuneluri vaste, rampe mobile și depozite protejate, concepute pentru a rezista bombardamentelor aeriene și pentru a permite lansări succesive chiar și în condiții de atac intens.
Capacitatea de lovire regională: Iranul poate atinge majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu
Potrivit analistului militar Guillermo Pulido, aproximativ 2.000 dintre rachetele iraniene pot lovi ținte din Israel, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Iordania și Arabia Saudită.
Toate aceste state găzduiesc baze militare americane. Agenția Tasnim, apropiată Gardienilor Revoluției, a anunțat că Iranul ar fi lovit deja 27 de baze americane și chiar Oman, stat mediator în negocierile nucleare.
În acest context, experții subliniază faptul că, deși Iranul mai are „o cantitate mare de muniții”, eficiența sa depinde de capacitatea sa de a-și proteja "orașele rachetelor" și bazele subterane de atacurile Israelului și Statelor Unite.
O strategie eficientă a Teheranul s-a dovedit a fi cea a epuizării apărării antirachetă a adversarilor. În acest scop sunt folosite drone ieftine, lansate în roiuri, rachete balistice de cost mediu și tiruri succesive din locații greu detectabile.
În acest fel, sunt consumate stocurile de interceptori ale Israelului, SUA și statelor din Golf, mult mai costisitoare decât muniția iraniană.
Strategia iraniană: război de uzură și rețeaua grupărilor teroriste
La fel de temută este rețeau gruprilor teroriste afiliate, pe care regimulu de la Teheran le-a ghidat ideologic și le-a alimentat financiar și militar decenii la rând: Hezbollah (Liban), Houthi (Yemen), miliții pro-iraniene din Irak și grupări diverse din Siria.
Aceste forțe pot continua atacurile chiar dacă teritoriul iranian este lovit direct, oferind Teheranului o capacitate de răspuns descentralizată.
