16 martie 2020 a rămas în memoria colectivă ca ziua în care România a intrat, pentru prima dată după Revoluție, în stare de urgență, în încercarea de a opri răspândirea virusului SARS‑CoV‑2.
Decizia venea într-un context tensionat la nivel european, unde alte 12 state activaseră deja mecanisme de criză. În momentul semnării decretului de către președintele Klaus Iohannis, în România se aflau 2.855 de persoane în carantină instituționalizată, un număr care avea să crească rapid în lunile următoare, pe măsură ce pandemia se extindea.
Publicarea decretului în Monitorul Oficial a schimbat radical viața de zi cu zi. Printre primele măsuri:
- Cursurile școlare au fost suspendate și s-a trecut la predarea online, un experiment național fără precedent.
- Restricții de mișcare care au culminat cu ordonanțele militare, limitând circulația rutieră, feroviară și aeriană.
- Documente pe proprie răspundere, controale în stradă și orașe pustii – imagini care au marcat profund societatea.
Pentru mulți români, a fost prima dată când au simțit ce înseamnă limitarea libertății de circulație într‑un cadru legal, iar disputele privind campania de vaccinare și eficiența imunizării au creat un clivaj social ale cărui efecte se simt și în prezent.
În România, după doi ani, bilanțul numără, conform datelor furnizate de Grupul de Comunicare Strategică, 63.993 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS‑CoV‑2 care au decedat. Până luni, pe teritoriul național au fost înregistrate 2.771.449 de cazuri de infectare cu noul coronavirus, dintre care 114.557 sunt pacienți reinfectați, testați pozitiv la o perioadă mai mare de 180 de zile după prima infectare. Potrivit GCS, 2.594.194 de pacienți au fost declarați vindecați.
