Regele Mihai la ṣcoală. Cum îşi amintea profesorul său despre el: N-a fost premiantul clasei, dar...

 

În 1932, proaspăt reîntors pe tronul României, regele Carol al II-lea a început să se preocupe de studiile fiului său, Marele Voievod de Alba Iulia, care ajunsese la vârsta de 11 ani. Ideea tatălui era foarte sănătoasă pentru educaṭia viitorului rege: să se formeze o clasă cu copii sănătoṣi ṣi inteligenṭi, recrutaṭi din toate categoriile sociale ṣi din toate provinciile României. Ei urmau să lucreze cu profesori de elită, într-un pavilion din incinta Palatului Regal.



Statutul clasei palatine, care a funcṭionat timp de ṣase ani, era echivalent ṣi cu un liceu civil ṣi cu unul militar deopotrivă. Profesorii erau de la Colegiul Sfântul Sava, dar erau ṣi ofiṭeri. Printre profesorii civili s-a aflat Dan Smântânescu, student ṣi secretar al istoricului Nicolae Iorga. Înregistrat în 1996 de Octavian Silivestru, profesorul Smântânescu, la acea dată ultimul dintre profesorii clasei palatine rămaṣi în viaṭă, ṣi-a amintit cu duioṣie de ṣcoala din incinta Palatului Regal.

„Carol al II-lea a făcut o şcoală specială, după tipul şcolilor fireşti, normale, din patria noastră, o clasă specială pentru Marele Voievod [de Alba Iulia], în care a adus vreo 40 de copii din ţară, câte doi din fiecare judeţ, proeminenţe, premianţi, copii de ţărani şi în mijlocul lor l-a strecurat şi pe Mihai, cu obligaţia de a învăţa carte româneşte. Iar profesorilor, regele Carol al II le-a dat această directivă, să n-aibă nici cea mai mică condescendenţă din faptul că în faţa lor se află moştenitorul tronului ṣi să-l considere pur şi simplu ca elev. Aşa încât, Mihai era elev şi profesorii îi spuneau pe nume, Mihai, cutare, nu-i spuneau Alteţă Regală…

În catalog cum figura ?

Mihai.

Numai Mihai?…

Nu, Mihai de România… Mihai, atât!

Cum era această şcoală ?

Şcoala era situată într-o clădire, chiar în curtea din spatele actualului Palat Regal. În spate avea altă configuraţie, era o curte mare, o grădină, acolo era o casă cu parter şi etaj. La etajul I era apartamentul intim al regelui Carol al II-lea, iar la parter erau clasele voievodului Mihai. Regele Carol nu locuia pe la diferite palate, Cotroceni sau altele, ci locuia aici, destul de modest, destul de…

Ce ne puteţi spune despre ceilalţi profesori de la această şcoală, ce personalităţi erau?

Fiecare din profesori au fost aleşi dintre cele mai distinse cadre, fie de la Colegiul Sfântul Sava, fie diferite proeminenţe de la diferite licee din Bucureşti şi din ţară. Aşa încât, el a avut a face numai cu profesori de elită, care aveau dispoziţii de la Carol al II-lea ca să nu facă nici o distincţie între Mihai şi ceilalţi elevi. Aşa încât, n-a fost Mihai premiantul clasei, dar era un bun elev, conştiincios, întotdeauna cu lecţiile făcute, deşi obligaţiile lui erau multiple, erau enorm de multiple! Trebuia să facă faţă protocolului ca prinţ moştenitor şi-n acelaşi timp să înveţe şi carte.

Ce profesori mai predau la această şcoală?

Păi, la toate disciplinele aveau profesori, începând cu religia, era un preot… Am uitat numele lor, nu mai ţin minte numele, au murit toţi. Sunt singurul care mai supravieţuiesc!…

Aceşti profesori erau plătiţi special sau făcea parte din obligaţiile profesionale…?

Nu, aceşti profesori erau scutiţi de obligaţiile celelalte şi veneau numai la clasa lui Mihai, numai la orele lui Mihai, erau profesori numai la şcoala lui Mihai. Erau repartizaţi aici ṣi în fiecare sărbătoare de Crăciun sau de Paşti regele Carol îi invita la Castelul Peleş şi le servea la câte o recepţie, o masă, şi le oferea câte un dar: cărţi, stilouri, cei care erau fumători – tabachere, ţigări etc.

Despre colegii de clasă ai regelui Mihai ce ne-aţi putea spune?

Nu-mi aduc aminte decât de unul singur, [Mircea] Ionniţiu, care era şi premiantul clasei şi care era fiul – mi-aduc aminte că l-am şi meditat! – era fiul directorului de la Librăria Cartea Românească, Ionniţiu, un om foarte distins, o familie aleasă, băiatul lui era coleg cu Mihai şi pentru ca să fie bun la carte – era premiantul clasei – Ionniţiu m-a solicitat ca să-l şi meditez. Şi pentru că eram şi eu împovărat de nevoi financiare, am acceptat: îmi plătea bine şi îmi acorda diferite atenţii, cărţi etc. Am primit şi l-am meditat şi acest Ionniţiu a fost iubit foarte mult de către Mihai. După aceea a fost secretarul lui Mihai în străinătate.”

Sursa: interviu de Octavian Silivestru, 1996, citat de Rador



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?