Dezamăgirile au fost o consecinţă a prestaţiei lamentabile a politicienilor, mulţi dintre ei fără anvergură şi viziune. În eurocampania electorală, politicienii au cultivat în mod deliberat absenteismul, pentru că fenomenul le este util. Niciunul dintre candidaţi - mulţi dintre ei cu un real potenţial - nu s-a dat peste cap să le explice alegătorilor de ce ar trebui să se prezinte la urne. Întrebarea legitimă este de ce?
Cu siguranţă s-ar fi găsit teme care să suscite interesul alegătorilor din marea masă tăcută de 73%. Parlamentul European nu este o entitate abstractă. Activitatea sa are un impact real asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor. Reglementarea tarifelor la roaming este o dovadă în acest sens. În România am auzit însă numai discursuri sforăitoare de tipul: „Parlamentul European este o instituţie prea îndepărtată de preocupările românilor”, „politicienii nu cunosc atât de bine problematica europeană, astfel încât să o explice alegătorilor” etc.
