Echipa naţională de fotbal are, de ieri, un nou selecţioner, probabil primul din istorie căruia jucătorii nu vor fi tentaţi să-i spună nici „nea”, nici „Mister”, ci, pur şi simplu, pe numele mic. Pentru că e tânăr şi iese din tipare - atât de mult încât îl ştie şi publicul feminin (din fericire pentru Răzvan Lucescu, nu din presa foarte colorată amatoare de senzaţional, ci de pe coperta lucioasă a revistelor de modă şi de stil). Şi ca să-l impulsionăm pe junele aflat la debut, se cuvine remarcat că Răzvan - deşi provine din fotbalul asortat în România cu manele - are una dintre cele mai elegante apariţii dintre toate persoanele publice de sex masculin de la noi, un domeniu în care „producţia locală” e în mare deficit.
Dar motivul principal pentru care i se foloseşte prenumele e faptul că numele său de familie e deja celebru în lumea fotbalului. E foarte greu să mai fii Lucescu, mai ales dacă ai optat pentru aceeaşi profesie care i-a adus tatălui tău o reputaţie.
