Episodul 1: Descurcăreala la locul de muncă.

"Peste tot, și este absolut firesc, ca oamenii să reactioneze. Îmi interzici să fac cutare, fac altceva", ne spune Vintilă Mihăilescu, antropolog, despre mentalitatea românului din acele vremuri.

"Se faceau, oamenii se mai gospodareau," ne spune cineva.

"Fiecare făcea de necazuri, că n-avea, și nici nu se găsea. De exemplu, avea o căptușeală frumoasă în carouri, lua și făcea la copil o căciuliță, un paltonaș, o mănușă din flotir din ăla subțire, cipici la copii, d'astea," își aduce aminte Viorica Burcaș. controlor CTC pe vremea aceea.

"Tot felul de instalații pentru pomi, aprindere de asta secvențială. Deci orgi de lumini, ceasuri electronice," povestește Sorin Țeican, depanator TV inainte de 1989.

"Balcoanele erau cam de lux, trebuiau corniere laminate mici. Diferite lucruri pentru acasă, o greblă, o chestie pentru la țară. Ce făceam mai mult, antene, băiatule, ca să prindem bulgarii. Făceam antene de nu se mai vedea nici planșeul blocului de câtă țevaraie și antene, de toate tipurile și de toate felurile. Cu cate 12 elemenți, cu 17, cu 19, în stea, în cruce..." ne povestește Ștefan Doagă, ce lucra ca și muncitor în Tecuci la vremea aceea.

"Eram o intreprindere polivalenta. Se putea face orice, oricand si oricum. Faceam pivoti, filtre de masina, de ulei, neoficial, asta erau facute la mica intelegere. Plus, zdrobitoare de struguri," rememorează Adrian Stan, strungar. "Eu iti fac tie, tu imi faci mie..."

Ca să vedeți cum se descurca românul pe vremuri de restriște, urmăriți primul episod al campaniei Comunism pe burta goală.