Voxpublica vrea să fie și va fi placa turnantă a comentariului din online-ul românesc.
Acum 6000 de ani, în Mesopotamia, pe o plăcuță de lut din anticul oraș Ur, un scrib se lamenta: "Azi toată lumea scrie, nimeni nu mai citește".
Cei 6000 de ani par să fi trecut degeaba. Lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc.
Cu o insistență de nevindecat, oamenii zilelor noastre continuă să scrie. Să fi știut el că scrisul face parte din inevitabilul naturii umane, din fiziologia ei comună, bietul Heliade Rădulescu nu și-ar mai fi răcit gura să-și îndemne compatrioții: "Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!" Ar fi scris ei și singuri, iar literatura română s-ar fi născut de la sine, la fel de ușor cum se naște azi muntele de pagini pe net.
Voxpublica nu e doar un experiment de rebranding al grupului de comentatori exilat de la Cotidianul. E un proiect de ideație interactivă, o platformă de opinie și emulație creativă care își propune să își atragă cititorii de partea activă a tastaturii.
Voxpublica se vrea vocea multiplă a cititorilor care devin scriitori, spațiul în care se ciocnesc, civilizat și inteligent, părerile celor care au imaginație. Voxpublica vrea să fie și va fi placa turnantă a comentariului din online-ul românesc. Un mic turn Babel calmat de tehnologie, în care bietul scrib din Ur și-ar recunoaște colegii.
Citiți comentariul integral pe Voxpublica.
