În România, familii întregi trăiesc în locuințe prin care intră apa de fiecare dată când plouă, iar copiii merg la școală cu haine purtate zile la rând sau cu încălțăminte mult prea mică. Pentru acești oameni, lucrurile obișnuite, precum un acoperiș sigur, o pereche de pantofi potrivită sau o haină nouă, au devenit dorințe greu de îndeplinit, conform Realitatea PLUS.
Mărturiile adunate din comunitățile sărace arată cât de grea este viața celor care încearcă să își protejeze locuințele improvizate și să le ofere copiilor strictul necesar. În spatele fiecărei povești se află lipsuri care se repetă zilnic, dar și teama că o ploaie mai puternică poate distruge puținul pe care îl au.
Familii care trăiesc cu teama că ploaia le va inunda casa
Pentru una dintre familii, fiecare schimbare a vremii înseamnă verificarea acoperișului și pregătirea unor folii care să împiedice apa să ajungă în interior. Oamenii sunt nevoiți să intervină singuri de fiecare dată când plouă, pentru ca tavanul să nu se desprindă și locuința să nu fie inundată.
„În momentul de față ne este greu când plouă afară. Trebuie să stăm să verificăm dacă curge apa, să acoperim folia. Abia aștept să fie acoperișul schimbat, să nu mai plouă în casă. Primul meu gând, când am văzut că vine ploaia... Am securizat asta, să nu se desprindă de tavan, apoi am scos apa.”
Un acoperiș nou ar însemna pentru această familie mai mult decât o simplă reparație. Ar însemna că oamenii nu ar mai trebui să stea cu grijă la fiecare furtună și că locuința lor nu ar mai fi amenințată de apa care pătrunde prin tavan.
Copii umiliți la școală pentru că nu au haine
Lipsurile se văd cel mai dureros în viața copiilor. Un adolescent povestește că este ironizat pentru că poartă aceleași haine mai multe zile și că, deși are prieteni, evită să petreacă timp cu ei din cauza felului în care este îmbrăcat.
„Mă ascultam și plângeau. Făceau copiii mișto de mine că port aceleași haine de o săptămână, că n-am cu ce să mă îmbrac. Îmi ziceau: «Ai făcut 14 ani și tot așa ai rămas.»”
Întrebat dacă a avut vreodată haine noi și dacă are prieteni, copilul a răspuns: „N-am avut niciodată. Am prieteni, dar nu prea stau cu ei, că și ei îmi zic să nu vin cu ei, că n-am cu ce să mă îmbrac, și stau acasă.”
Pentru el, lipsa hainelor nu înseamnă doar frig sau disconfort, ci și izolare. Rușinea și comentariile celorlalți îl fac să stea departe de grupurile de copii și să petreacă mai mult timp singur, acasă.
Doi frați împart aceeași pereche de pantofi
Un alt copil povestește că a primit de la un văr o pereche de încălțăminte pe care o împarte uneori cu fratele său. Pantofii sunt cu două numere mai mici, însă îi poartă pentru că nu are o altă pereche cu care să meargă la școală.
„Am un verișor. El mi-a dat papucii ca să îi iau la școală. Îi purtam și eu, și fratele meu câteodată, amândoi. Eu port 40 și ei sunt 38. Au rămas mici.”
Încălțămintea nepotrivită i-a provocat răni, iar drumul până la școală a devenit dureros. Întrebat cum reușește să meargă cu pantofii cu două numere mai mici, copilul a spus: „Greu. Am făcut rană aici, jos. Nu mai puteam.”
