Sunătoarea, planta ideală pentru o dispoziție bună
Paracelsul și Galenus o recomandau drept o plantă medicinală de frunte, iar farmacologul și botanistul Dioscoride o recomanda pentru sciatică și afecțiunile sistemului nervos. Inclusiv în medicina populară românească, sunătoarea a fost folosită din cele mai vechi timpuri și este până astăzi culeasă cu grijă de bătrânii satelor și pusă la uscat pentru iarnă.
Ceaiul din sunătoare este consumat pentru calmarea nervilor și în cazul afecțiunilor de stomac, fiind un remediu foarte eficient.
În țara noastră o puteți găsi pe toate câmpurile, pășunile însorite și dealuri, crescând în sălbăticie, deși poate fi cultivată și în grădini, prin însămânțare.
Întrebuințări în medicina populară
Sunătoarea este foarte eficientă pentru tratarea depresiei ușoare, stresului, anxietății și asteniilor. Pentru efecte complete însă, ca și toate plantele, trebuie consumată perioade mai lungi de timp, câte 2-3 săptămâni, apoi se face pauză și se reia consumul.
În special se consumă sub formă de ceai. Foarte important de știut, în cazul în care doriți să o culegeți dumneavoastră și nu optați pentru ceaiurile din comerț, este faptul că perioada cea mai eficientă, când proprietățile florilor ating apogeul, este când bobocii abia încep să se deschidă.
Sunătoarea are și proprietăți antivirale, antimicrobiene și antiinflamatoare, fiind potrivită ca adjuvant pentru tratarea infecțiilor de natură microbiană sau virală, precum herpesul sau zona zoster.
Uleiul din flori de sunătoare, aplicat local, este foarte eficient în tratarea vânătăilor, arsurilor și rănilor de tot felul. De asemenea, alină durerea și grăbește regenerarea și vindecarea țesuturilor.
Se spune despre florile de sunătoare că ne înseninează zilele. Pentru a avea o zi senină și liniștită, încercați următorul ceai, folosind aceste plante din care veți obține un ceai eficient pentru a avea o stare de bunădispoziție.
Cele mai frumoase flori de grădină care înfloresc repede după semănare
- 2 părți de flori de sunătoare ( fie proapsete, fie uscate);
- 1 parte de vârfuri fragede de ovăz (când ovăzul este încă lăptos, înainte de a se coace);
- 1 parte frunze de izmă;
- 1 parte de frunze de roiniță;
- 1 vârf de cuțit de ștevie.
Continuarea pe Almanah Online
