În Ungaria, de exemplu, femeile sub 40 de ani beneficiază de fertilizare in vitro gratuit. Și nu doar atât: femeile cu cel puțin patru copii sunt scutite pe viață de impozitul pe venit, iar cuplurile tinere pot lua credite de până la 10 milioane de forinți, datorie care se șterge dacă se nasc trei copii.
România ce face? A scos o perioadă programul FIV din lipsă de fonduri. S-a reluat de curând, dar nu pentru toate femeile care își doresc să devină mame. Numărul e limitat la 6.600 de familii. Să vă dau alt exemplu: Danemarca. Acolo sunt promovate vacanțe romantice și discounturi pentru familii, doar ca să crească natalitatea.
Parcă e altă lume, așa-i? O lume în care mamelor nu e este impozitată indemnizația. Păi când o să vedem la noi campanii ca acestea, în care statul chiar să vrea copii în țară, nu doar în statistici?
În România, oamenii mor în blocuri care explodează. Da, se întâmplă și în alte părți, dar unde ați mai auzit ca oamenii să sune zile întregi la 112 și la Distrigaz, să stea în case cu un miros insuportabil de gaz și nimeni să nu facă nimic? Am deviat puțin de la subiect, dar asta e România de azi. Revin la natalitate.
Românii se gândesc de două ori dacă să mai facă sau nu copii. Și sunt motive cât se poate de clare:
• viața e scumpă — avem printre cele mai mari prețuri la alimente și energie, dar salariile printre cele mai mici
• migrația — se estimează că peste patru milioane de români trăiesc în străinătate, dar numărul lor ar putea fi chiar mai mare, mulți cu copii deja născuți acolo, cu alte perspective și alt sprijin
• lipsa de siguranță — economică, socială, sanitară și educațională
Foarte puțini se mai întorc.
În concluzie, fără oameni, viitorul nu există. Dacă statul chiar vrea natalitate, atunci trebuie să ofere sprijin real, nu programe pe hârtie, cu locuri limitate. Fără soluții, fără viziune și fără respect pentru părinți și copii, rămânem doar cu statistici reci și cu o țară din ce în ce mai goală.
