În momentul în care Anca a spus „candidez”, la sediul USR s-a stins lumina. Nu de la întrerupere, ci de la depresie. Până acum, se visau salvatorii Capitalei. Tineri, frumoși, cu laptopuri și biciclete. Acum, când au auzit de 99%, au început să pedaleze… direct spre provincie.
La PNL, reacția a fost e mai dramatică. Ăia nu se gândiseră la primărie ca la o misiune publică, ci ca la o pușculiță bugetară cu sediul în Piața Victoriei. Erau acolo, la vise frumoase cu contracte, asfaltări, spații verzi cu sclipici și palmieri la Dristor, când brusc... boom! A apărut Anca în peisaj și le-a tăiat semnalul la vis.
Și stați, că nici PSD-ul nu e foarte relaxat. Acolo e o ședință de urgență cu popcorn: „dacă 99% candidează Anca e nasol". E momentul ăla în care toată lumea vorbește frumos în partid… dar nimeni nu vrea să fie al doilea pe afiș.
Și între timp, Nicușor Dan, actualul primar devenit între timp președinte, probabil se uită de la Cotroceni și zice: „ce bine că nu mai am treabă cu apa caldă”.
Dar hai să fim sinceri... campania abia începe. Într-un oraș unde jumătate din oameni n-au apă caldă, iar cealaltă jumătate n-are nervi, promisiunile electorale vor curge ca apa rece pe țeava RADET.
Așa că pregătiți-vă, Bucureștiul intră în campanie cu:
• 99% ambiție
• 1% suspans
• 100% panică în taberele adversarilor.
Că, până la urmă, dacă Anca chiar intră în cursă, s-ar putea ca unii să nu mai alerge… ci doar să fugă!
