Economia mondială a avut o rezistență peste așteptări în fața perturbărilor energetice provocate de războiul din Iran și de închiderea Strâmtorii Ormuz, susține directoarea generală a Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva.
Șefa FMI avertizează însă că riscurile pentru creșterea globală rămân ridicate, în special din cauza datoriilor publice, a inflației persistente și a presiunilor asupra bugetelor de stat.
Declarațiile au fost făcute marți, înaintea reuniunii miniștrilor de Finanțe și a oficialilor G20, programată săptămâna viitoare la Asheville, în statul american Carolina de Nord.
FMI: Șocul energetic a fost atenuat de rezerve și surse alternative
Potrivit Kristalinei Georgieva, economia globală a reușit să gestioneze mai bine decât se estima scăderea livrărilor de energie din zona Golfului. Un rol important l-au avut utilizarea rezervelor de petrol și gaze, majorarea producției din afara regiunii, reducerea consumului energetic în unele economii și extinderea capacităților de energie regenerabilă.
În anumite state, revenirea temporară la producția de energie pe bază de cărbune a contribuit, de asemenea, la compensarea deficitului de aprovizionare.
„Creșterea mondială rezistă unor obstacole puternice provocate de nivelurile ridicate ale datoriei publice, inflația persistentă și tensiunile comerciale. Până în prezent, a depășit șocul energetic provocat de închiderea Strâmtorii Ormuz mai bine decât ne temeam”, a declarat directoarea generală a FMI.
Investițiile în inteligență artificială susțin economia
FMI observă în același timp un efect pozitiv venit din expansiunea investițiilor în inteligență artificială. În Statele Unite, dezvoltarea sectorului AI susține rezultatele companiilor și consumul, iar fenomenul începe să se extindă și în alte economii.
Mai multe țări accelerează investițiile în centre de date, echipamente informatice și infrastructură necesară dezvoltării inteligenței artificiale. Georgieva consideră că acest val investițional poate compensa parțial efectele negative ale crizei energetice și ale tensiunilor comerciale.
FMI a redus în iulie estimarea privind avansul economiei mondiale în 2026 la 3%. Instituția a invocat atunci riscuri legate de conflictul din Orientul Mijlociu, fragmentarea comerțului internațional și incertitudinile asociate dezvoltării rapide a inteligenței artificiale. Noile prognoze sunt așteptate la mijlocul lunii octombrie, în timpul reuniunilor anuale ale FMI și Băncii Mondiale de la Bangkok.
Georgieva: Prețul petrolului poate reaprinde inflația
Șefa FMI le-a transmis guvernelor și băncilor centrale să nu trateze actuala stabilizare drept un semn că pericolul a trecut. Cotația petrolului Brent s-a menținut, de la jumătatea lunii iunie, într-un interval de aproximativ 80–90 de dolari pe baril, sub maximele de peste 118 dolari pe baril atinse în primăvară.
„Șocul energetic nu s-a terminat. O nouă creștere a prețurilor petrolului ar putea alimenta inflația, forțând băncile centrale să mențină o poziție politică restrictivă, cu implicații de domino asupra costurilor serviciului datoriei și asupra activității economice”, a avertizat Georgieva.
O nouă scumpire a petrolului ar putea întârzia procesul de reducere a inflației și ar determina băncile centrale să păstreze dobânzi ridicate pentru mai mult timp. În acest scenariu, costurile de finanțare pentru state, companii și populație ar crește, iar ritmul economiei globale ar putea încetini.
FMI cere planuri credibile pentru datorii și deficite
Kristalina Georgieva a atras atenția și asupra deteriorării condițiilor fiscale din unele țări, reflectată în creșterea randamentelor obligațiunilor suverane. Ea a cerut guvernelor să prezinte măsuri credibile prin care datoria publică și deficitele bugetare să revină pe o traiectorie sustenabilă.
În paralel, băncile centrale trebuie să rămână concentrate asupra obiectivului de stabilitate a prețurilor, chiar dacă politica monetară restrictivă poate afecta activitatea economică.
FMI mai cere reducerea dezechilibrelor globale care alimentează tensiunile comerciale. Georgieva a reiterat ideea că modelul de creștere al Chinei ar trebui să se bazeze mai mult pe consumul intern și mai puțin pe exporturi, într-un context în care economia globală devine tot mai fragmentată.
