Un dezastru pentru care România nu era pregătită
Cutremurul a afectat grav 23 de județe, arată adevărul.ro. Peste 32.000 de locuințe au fost distruse sau grav avariate, iar numeroase clădiri istorice, spitale, școli și sedii de instituții s-au transformat în ruine.
Bilanțul oficial a indicat 1.578 de morți și peste 11.300 de răniți grav. Aproximativ 90% dintre decese s-au înregistrat în București, unde peste 30 de clădiri s-au prăbușit complet. Printre cele mai cunoscute imobile distruse s-au numărat blocurile Dunărea, Wilson, Scala, Casata sau Continental, situate în zona centrală a Capitalei, în special pe axa Magheru–Bălcescu.
Rețeaua de utilități a fost puternic afectată, iar mai multe spitale – inclusiv Floreasca și Colentina – au suferit avarii serioase. Capacitatea de intervenție a autorităților a fost rapid depășită: ambulanțele erau insuficiente, echipamentele de descarcerare aproape inexistente, iar spitalele primeau sute de răniți într-un interval extrem de scurt.
Ceaușescu, la banchet oficial în Nigeria
În momentul producerii seismului, Nicolae Ceaușescu se afla în Nigeria, parte a unui amplu turneu african început pe 22 februarie 1977. Vizitase deja Mauritania, Senegal, Ghana și Coasta de Fildeș, iar în perioada 2–5 martie era oaspetele autorităților de la Lagos.
În seara cutremurului, participa la un dineu oficial oferit de generalul Olusegun Obasanjo. În timpul discursurilor protocolare, un membru al delegației române l-a informat discret că în țară avusese loc un cutremur devastator.
Potrivit relatărilor ulterioare, Ceaușescu și-ar fi păstrat calmul, a așteptat încheierea intervenției gazdei și apoi a anunțat public că își întrerupe vizita din cauza tragediei din România. Programul extern a fost imediat anulat, inclusiv o vizită planificată în Spania.
Întoarcerea de urgență și primele măsuri
Liderul comunist a plecat imediat spre țară. După un zbor de aproximativ 11 ore, avionul delegației a aterizat la Otopeni în dimineața zilei de 5 martie, în jurul orei 8:00. A cerut ca la aeroport să fie prezenți membrii conducerii de partid și șefii structurilor de intervenție.
Imediat după sosire, Ceaușescu a parcurs pe jos zonele cele mai afectate din centrul Capitalei, oprindu-se la clădirile prăbușite din zona Scala, Lido, Dunărea sau strada Ion Ghica. Presa oficială, inclusiv ziarul „Scânteia”, relata despre implicarea directă a liderului în coordonarea operațiunilor și despre vizitele sale printre sinistrați.
A fost instituită starea de necesitate la nivel național. S-a dispus oprirea alimentării cu gaze pentru prevenirea exploziilor și s-au introdus restricții privind consumul de apă, în contextul avariilor majore la rețele.
Relocări rapide și decizii controversate
În zilele următoare, autoritățile au anunțat că familiile rămase fără locuințe vor primi apartamente în blocuri noi, în cartiere precum Drumul Taberei, Titan sau Berceni. O comisie specială a fost desemnată pentru inventarierea clădirilor avariate și evacuarea locatarilor.
Totodată, tragedia a devenit și un punct de cotitură în politica urbanistică a regimului. Ulterior, procesul de sistematizare a orașelor – în special al Bucureștiului – a fost accelerat. Numeroase clădiri istorice afectate au fost demolate, iar în vara anului 1977 a fost emis un decret prin care lucrările de consolidare la multe imobile au fost oprite, decizie criticată ulterior de specialiști.
Cutremurul din 4 martie 1977 a rămas una dintre cele mai dramatice pagini din istoria României moderne. Dincolo de reacția rapidă de moment a conducerii comuniste, urmările sale – atât în plan uman, cât și urbanistic – se resimt până în prezent.
