Incendiile devastatoare și furtunile extreme au un numitor comun. Ce spun specialiștii

Flăcările au cuprins zone întinse din mai multe regiuni ale lumii, iar fumul degajat de incendii a ajuns să acopere aproape 20% din suprafața de uscat a emisferei nordice. Norii toxici au fost purtați de vânt pe distanțe uriașe. Astfel, calitatea aerului este afectata, iar incendiile se pot extinde chiar și la mii de kilometri de locurile în care au izbucnit focarele.

Specialiștii atrag atenția că El Niño, un fenomen care încălzește apele Pacificului și influențează vremea la nivel global, împreună cu schimbările curentului-jet, pot contribui la perioade mai lungi de căldură extremă și secetă. Iar atunci când vegetația este uscată, incendiile se extind mult mai repede și devin mai greu de controlat.

Rezultatul este un cerc periculos: vegetația se usucă, focul se aprinde mai ușor, iar vântul puternic transformă incendiile în adevărate fronturi de foc. Din Europa până în America de Nord și alte regiuni afectate, comunități întregi au fost amenințate de flăcări, iar cerul a fost acoperit de nori groși de fum.