Tensiunile dintre sistemul judiciar și Executiv au atins un nou prag critic, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), prin semnătura președintei Lia Savonea, a înaintat o plângere prealabilă Guvernului și Ministerului Finanțelor. Documentul, făcut public de judecătorul Alin Ene, membru CSM, reprezintă primul pas dintr-un demers juridic mai amplu prin care magistrații contestă decizia guvernanților de a amâna plata unor drepturi salariale restante, stabilite prin hotărâri definitive.
Între drepturile magistraților și pachetul de ajutoare sociale
Miza acestui conflict este una uriașă și are rădăcini în proiectul de buget pe anul 2026. Inițial, Ministerul Finanțelor prevăzuse pentru Înalta Curte o sumă record de aproape 5 miliarde de lei, marcând o creștere de 50% față de anul anterior. Aceste fonduri suplimentare, echivalentul a aproximativ un miliard de euro, erau destinate special achitării unor restanțe salariale rezultate din majorări stabilite retroactiv în instanță. Cu toate acestea, Guvernul a decis ulterior să redirecționeze o parte din acești bani către un pachet de ajutoare sociale în valoare de 1,1 miliarde lei, promovat de PSD, lăsând astfel neacoperite obligațiile față de magistrați.
În plângerea semnată de Lia Savonea, Înalta Curte solicită imperativ punerea la dispoziție a tuturor fondurilor necesare și emiterea actelor administrative pentru alocarea sumelor prin rectificare bugetară. Instanța Supremă argumentează că refuzul Executivului este „nejustificat” și încalcă propriul cadru normativ care stabilea, încă din 2018, un calendar de plată eșalonată a acestor datorii.
Amenințări cu daune personale și penalități zilnice
Ofensiva juridică a ÎCCJ nu vizează doar instituțiile, ci și persoanele cu putere de decizie. Magistrații avertizează că, în cazul în care plângerea nu va fi soluționată favorabil, vor sesiza instanța de contencios administrativ și vor cere daune inclusiv de la persoanele care au contribuit la menținerea refuzului de plată. Mai mult, instanța supremă ia în calcul utilizarea mecanismelor coercitive prevăzute de legea contenciosului, care includ amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere în executarea viitoarei hotărâri judecătorești.
Această poziție reflectă o determinare fără precedent a magistraților de a trage la răspundere funcționarii sau demnitarii care blochează fluxul financiar către sistemul de justiție, considerând că persistența în acest refuz angajează răspunderea solidară a autorităților cu persoanele fizice implicate.
Un semnal de alarmă privind statul de drept
Dincolo de aspectul pecuniar, Înalta Curte ridică o problemă de principiu legată de respectarea ordinii juridice. Instituția acuză Guvernul că ignoră în mod sistematic decizii judecătorești definitive, transformând executarea acestora într-un act opțional sau discreționar. Magistrații subliniază că practica reeșalonării unilaterale a datoriilor statului, în calitate de debitor, este incompatibilă cu principiile statului de drept.
Potrivit Înaltei Curți, intervențiile repetate asupra regimului pensiilor și amânarea plăților salariale nu sunt incidente izolate, ci reflectă o strategie a Executivului de a restrânge drepturile judecătorilor. Mesajul transmis către Palatul Victoria este unul tranșant: hotărârile definitive nu pot fi „reinterpretate” după nevoile bugetare de moment, iar ignorarea lor sistematică subminează fundamentul democrației.
