Incidentul care a declanșat o bătălie juridică neașteptată s-a petrecut la finalul lunii aprilie a anului trecut, în curtea Școlii Gimnaziale nr. 13 din Sibiu. În timpul unei pauze de dimineață, o elevă din clasa pregătitoare a devenit ținta unei glume cu un spray cu miros neplăcut. Deși niciun cadru didactic nu a fost martor direct la eveniment, fetița a alertat rapid primul adult întâlnit. Ulterior, un elev de clasa a VII-a a fost indicat ca fiind autorul gestului, acesta din urmă recunoscând fapta cu o remarcă evazivă prin care preciza că obiectul utilizat nu îi aparținea.
Sancțiunea administrativă și contraatacul în instanță
La scurt timp după incident, Consiliul Clasei a decis sancționarea drastică a elevului prin scăderea notei la purtare cu două puncte pentru ultimul modul al anului școlar 2024–2025. Refuzând să accepte măsura, mama băiatului a ales calea justiției, contestând decizia școlii. Dosarul a fost analizat în primă instanță de Tribunalul Sibiu, care a pronunțat recent o soluție de anulare a sancțiunii, restabilind simbolic situația școlară a elevului.
Erorile de procedură care au răsturnat decizia școlii
Magistrații și-au fundamentat decizia pe nerespectarea pașilor legali prevăzuți de Statutul Elevului. Judecătorul a subliniat că orice sancțiune disciplinară trebuie să parcurgă obligatoriu două etape: sesizarea urmată de o analiză riguroasă și, abia ulterior, aplicarea pedepsei dacă vinovăția este demonstrată. În acest caz, unitatea de învățământ a sărit direct la faza a doua, fără a informa oficial elevul și părinții despre abaterea reclamată și fără a-i convoca pe aceștia la discuțiile obligatorii. Mai mult, instanța a reținut că dirigintele nu a realizat o analiză prealabilă a faptelor imputate.
Certitudinea faptei versus identificarea autorului
Deși Tribunalul Sibiu nu a negat faptul că asupra elevei s-a pulverizat o substanță cu miros înțepător, a subliniat că simpla existență a incidentului nu reprezintă automat dovada că elevul acuzat este și autorul cert al faptei. În motivarea hotărârii, instanța a explicat că era necesară o cercetare riguroasă și administrarea unor probe pertinente care să demonstreze vinovăția fără dubiu, respectând în același timp dreptul la apărare al celui bănuit. Din cauza acestor lacune procedurale și a lipsei unei identificări sigure, sancțiunea școlară a fost considerată nelegală și a fost desființată.
