Între Crăciun și Revelion se află mai multe zile cu importanță religioasă, dintre care unele sunt marcate cu cruce roșie. În astfel de momente, tradiția spune că nu este bine să speli rufe, să bați covoare, să calci sau să faci treburi obositoare. De ce? Pentru că aceste zile sunt dedicate liniștii, respectului față de familie și credință, și, mai presus de toate, sunt momente în care orice activitate care presupune efort fizic ar fi o lipsă de cinstire față de sărbătoarea prăznuită.
25 decembrie – Nașterea Domnului (Crăciunul): prima și cea mai importantă zi din această perioadă. În mod tradițional, rufele se spală înainte de această dată. În multe comunități, rufele nu se spală nici în Ajun, nici în cele două zile care urmează Crăciunului.
26 decembrie – Soborul Maicii Domnului: zi marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox. Este considerată o continuare a bucuriei Crăciunului. Se spune că orice muncă grea făcută astăzi poate alunga norocul casei pentru întregul an următor.
27 decembrie – Sfântul Ștefan: a treia zi de sărbătoare importantă după Crăciun. În multe zone din țară se evită spălatul rufelor, coaserea, torsul sau treburile care presupun foc, apă multă sau zgomot.
Aceste trei zile sunt considerate zile mari de sărbătoare, iar tradiția recomandă ca în toate să se evite treburile casnice.
După 28 decembrie, calendarul nu mai cuprinde sărbători mari marcate cu cruce roșie până la 31 decembrie, ceea ce înseamnă că gospodinele pot spăla, călca sau face ordine, dacă doresc, înainte de intrarea în noul an. Totuși, în unele zone de tradiție, oamenii preferă ca întreaga perioadă, 25–31 decembrie, să fie una de odihnă.
Ideea nu are legătură doar cu superstițiile, ci și cu spiritualitatea. Se spune că între Crăciun și Sfântul Ștefan cerurile sunt deschise, iar casa trebuie să fie loc de liniște, nu de muncă. În zonele rurale, se crede că spălatul rufelor în aceste zile ar putea aduce pagubă, lipsă de sănătate sau certuri în familie. Alte tradiții spun că apa folosită la spălat în sărbători „supără” spiritele protectoare ale casei, atrăgând necazuri.
În locul treburilor casnice, tradiția recomandă:
petrecerea timpului cu familia,
vizite la rude,
participarea la slujbele religioase,
aprinderea lumânărilor pentru cei decedați,
rugăciune sau meditație.
Mulți români țin și azi aceste obiceiuri, nu din teamă, ci din dorința de a respecta moștenirea culturală transmisă din generație în generație. Chiar dacă societatea modernă a schimbat stilul de viață, ideea de a păstra câteva zile pentru liniște și bucurie rămâne actuală.