Vinerea Mare este ziua durerii absolute, a tăcerii adânci și a postului negru, în care nici pământul nu mai lucrează, iar sufletul se pregătește să primească lumina Învierii.
Se ține cu post negru: credincioșii nu mănâncă și nu beau nimic până la asfințit, iar alții se abțin de la orice aliment de dulce. Se spune că cine ține post negru în această zi va avea parte de sănătate și liniște sufletească tot anul.
Este interzis să se coacă pâine, să se spele haine, să se coasă sau să se muncească ogorul – totul se oprește din respect pentru jertfa lui Hristos. Se crede că „nici iarba nu crește” în această zi și că orice muncă începută va fi sortită eșecului.
În unele regiuni, oamenii nu aprind focul în sobă și nu gătesc deloc. Ziua este ținută în tăcere, iar copiii sunt învățați să nu facă zgomot și să nu râdă zgomotos.
În biserici, credincioșii vin să treacă de trei ori pe sub masa pe care este așezat Sfântul Epitaf, simbolul trupului lui Iisus. Acest ritual simbolizează apropierea de mormântul Domnului și renașterea spirituală. Se spune că cel care trece cu credință pe sub Sfântul Epitaf va fi ferit de boli și necazuri tot anul.
Seara, în toate bisericile ortodoxe se cântă Prohodul Domnului, o slujbă plină de lacrimi și durere, în timpul căreia credincioșii înconjoară biserica cu lumânări aprinse, purtând Sfântul Epitaf. Este o procesiune a durerii, dar și a speranței.
Tot în această zi se spune că cerul plânge. Dacă plouă în Vinerea Mare, este semn că natura însăși jelește moartea Mântuitorului, iar anul va fi bogat în roade. Dacă este senin, va fi un an secetos, dar liniștit.
În unele zone, oamenii obișnuiesc să se scalde dimineața într-o apă curgătoare, pentru a alunga bolile și păcatele. Este un obicei de purificare, care aduce sănătate trupului și sufletului.
Vinerea Mare, o zi în care timpul stă în loc
Vinerea Mare nu este doar o zi de doliu, ci și una de profundă comuniune. Este ziua în care sufletul se pleacă în fața jertfei supreme și se pregătește în tăcere să primească vestea Învierii. Este momentul în care tăcerea devine rugăciune, iar fiecare pas în jurul bisericii, în timpul Prohodului, devine o mărturisire tăcută de credință.
În Vinerea Mare, cerul plânge, pământul se oprește, iar oamenii își pleacă frunțile în semn de smerenie. Este o zi în care nu se începe nimic nou, dar în care se poate renaște totul în inimă, potrivit sursei.
