În timp ce guvernul a fixat ținta de 34 % energie regenerabilă în mixul consumului până în 2030, administrațiile locale încep să transforme acoperișurile școlilor, parcările și halele industriale în mici centrale electrice.
De ce energia „la locul de consum” este crucială
Atunci când o clădire își produce energia la câțiva metri de locul unde o consumă, o mare parte din pierderile tehnice dispare: curentul nu mai traversează transformatoare și linii întinse pe zeci de kilometri, ci ajunge direct în prize și iluminat. În plus, panourile fotovoltaice ating producția maximă la prânz, exact în intervalul în care rețeaua urbană este cel mai solicitată, astfel că „topește” vârful de sarcină și reduce presiunea pe sistemul central. Iar contextul financiar este favorabil: programe precum REPowerEU și Fondul pentru Modernizare acoperă integral costurile pentru panouri montate pe clădiri publice, baterii de stocare și sisteme de management inteligent al energiei. De altfel, Strategia europeană pentru solar prevede instalarea a cel puțin 700 GW în Uniune până în 2030 și impune ca toate clădirile publice noi să fie pregătite din proiect pentru integrarea panourilor fotovoltaice.
Ce se întâmplă deja în România
Inițiativele la nivelul țării sunt destul de izolate, administrațiile publice fiind destul de reticente la astfel de investiții. Municipii precum Brașov și Timișoara își pun panouri pe depourile mijloacelor de transport în comun sau deasupra unităților de învățământ. Nici în București lucrurile nu stau mai bine, singura administrație care poate fi menționată fiind cea din Sectorul 3. Aici, municipalitatea a transformat acoperișul monumentului industrial Hala Laminor într-un parc fotovoltaic care produce energie echivalentă consumului a circa 1 000 de apartamente și încarcă stațiile dedicate flotei electrice a sectorului. La fel s-a întâmplat și cu clădirea Primăriei, acoperită în totalitate cu panouri fotovoltaice. Tot în sectorul 3 acolo, orice școală sau grădiniță modernizată primește automat panouri, corpuri LED inteligente și senzori de prezență, un pachet ce taie consumul clădirii cu peste 40 %, potrivit rapoartelor de monitorizare energetică ale primăriei.
Cum tratează marile orașe europene problema
- Viena și-a atins în primăvara lui 2025 ținta de 250 MWp instalați pe clădiri publice cu zece luni mai devreme și țintește 800 MWp până în 2030; economia anuală de CO₂ este estimată la 57 000 t.
- Copenhaga testează cartiere „prosumer”: în Faelledby ia naștere o comunitate energetică cu 4 MW integrați în fațade și acoperișuri, menită să alimenteze locuințele și logistica urbană locală.
- Paris acordă eticheta „Éco-quartier” doar zonelor capabile să își producă local minimum 30 % din consumul electric, iar clădirile publice noi includ obligatoriu fotovoltaic sau acoperiș verde solar-ready.
Studiul EPHA/CE Delft plasa deja Bucureștiul pe primul loc în UE la costuri cu sănătatea din cauza poluării, cu peste 3 000 €/locuitor anual. Fiecare MWh produs pe acoperiș înlocuiește generație pe gaz sau cărbune și evită particule fine care duc la boli cardiovasculare și respiratorii, economii care nu se văd pe factura de curent, dar se simt în bugetul sistemului de sănătate. Capitala trebuie să investească masiv în infrastructura verde în perioada următoare atât prin prispa reducerii costurilor, dar și pentru sănătatea populației. Fiecare kilowatt instalat pe o clădirea publică de azi înseamnă mai puțină presiune pe buget și pe plămânii orașului mâine.
