„Ştiu că nu se poate să se utilizeze aceleaşi criterii pentru ţările mari şi mici. Este evident că sancţiunile pentru transgresarea valorilor fundamentale se discută în funcţie de importanţa unei ţări şi de puterea sa de influenţă şi nu punând pe prim plan un set de reguli clare, chiar în cazul în care este vorba despre principii conţinute în legislaţii acceptate pe plan internaţional ca principiu de lucru.
O dezvăluire publicată de cei de la The Guardian are efectul unei bombe de mare capacitate deoarece dezvăluie o situaţie de o gravitate extremă, încălcare evidentă şi de mare amploare a regulilor europene şi internaţionale în ce priveşte cooperarea dintre sistemele de poliţie şi de justiţie în scopul luptei împotriva criminalităţii de toate categoriile. Un gen de situaţie care, dacă ar fi fost vreodată detectată în cazul României, spre exemplu, ar fi fost instantaneu prezentată şi blamată ca încălcare a sistemului de valori pe care este construit spaţiul european şi s-ar fi propus măsurile extreme cuvenite unei ţări care tot nu reuşeşte să iasă di spaţiul comportamentelor josnice imprimate de comunism în memoria colectivă.
Iată faptele relatate de ce cei de la „The Guardian” în articolul semnat de Martin Beckford şi Daniel Boffey.
Ei acuză că Marea Britanie nu a transmis datele pe care le deţinea despre 75.000 de răufăcători având altă naţionalitate decât cea britanică, ignorând cu bună ştiinţă obligaţia de cooperare internaţională, astfel încât, tip de 5 ani, datele respective nu au ajuns în bazele de date ale ţărilor europene de unde proveneau persoanele respective, totul din dorinţa de a nu face rău reputaţiei UK în capitalele europene.
Scandalul este imens. Şi pe bună dreptate, deoarece, în Europa şi în lume, în ultimul deceniu, a existat o presiune legislativă enormă pentru a se crea cât mai multe şi mai eficiente canale de cooperare între bazele de date ale sistemelor de justiţie şi poliţieneşti, inclusiv cu decizia privind asigurarea accesul liber şi instantaneu al operatorilor autorizaţi din diverse ţări atât la baze de date comune tip Interpol şi Europol cât şi, acum, la cele naţionale. Ideea era tocmai de a crea o reţea informativă comună care, pe lângă funcţionalitatea ei primară, aceea de a prezenta imediat un profil complet al oricărui infractor, să aibă şi un rol în asigurarea activităţilor preventive în raport cu personale respective. Foarte important deoarece, în momentul în care se lansează o căutare pe o persoană sau pentru determinarea cercului de suspecţi într-un anume tip de infracţiune, poliţia dintr-o ţară consultă în primul rând baza de date pentru a căuta o eventuală legătură care să ridice suspiciuni, coroborând-o cu datele din fişierul central care adună şi datele venite de la foarte multe dintre sistemele non-europene.
Problema are două aspecte.
Pe de o parte, este limpede că s-a produs o eroare de o deosebită gravitate în sistemul informatizat care nu a fost descoperită timp de 5 ani, timp în care „una din trei alerte asupra unor răufăcători – potenţial incluzând ucigaşi şi violatori – nu au fost trimise către Statele membre. Autorităţile din ţările europene nu au fost informate de crimele comise, nu au fost informate privind sentinţele date de justiţia britanică în aceste cazuri sau asupra riscurilor pe care persoanele condamnate le reprezintă pentru societate. Din cauza faptului că aceste date nu au fost transmise, este posibili ca unii criminali primejdioşi să fi putut să plece acasă în ţările de origine fără ca prezenţa lor să fi fost notificată în mod corespunzător autorităţilor naţionale”.
Sigur că e grav, dar, iniţial, era vorba doar despre o eroare tehnică.
A doua parte a poveştii relatate de cei de la „The Guardian” ne prezintă însă adevărate dimensiune a scandalului. Imediat după ce, în luna mai a anului trecut, dimensiunea problemei fusese prezentată într-o reuniune a specialiştilor din Criminal Records Office ( ACRO ) privind soarta dosarelor în cauză, s-a spus că ar exista „o nervozitate la nivelul Home Office în ce privişte trimiterea de notificări mai vechi care să meargă până în 2012, dată fiind riscurile reputaţionale pe care le-ar putea avea o asemenea acţiune”.
Un scandal în curs de desfăşurare pentru care se cere o anchetă amănunţită, mai ales că se leagă de un altul, analizat de către Comitetul pentru justiţie şi afaceri interne din Parlamentul European care a luat în discuţie dovezi privind „violarea deliberată şi abuzul” de către cei din UK a Sistemului de Informaţii Schengen (SIS), bază de date folosită de poliţie şi paza de frontieră. Concluzia este că autorităţile britanice au făcut copii „ilegale”, complete sau parţiale, ceea ce se spune într-un raport european că ar reprezenta „riscuri serioase şi imediate pentru integritatea şi securitatea bazelor de date SIS”.
Aici intervine şi discuţia despre cooperare viitoare şi nivelul de încredere care va exista între Statele Membre şi UK, chestiune crucială din moment ce Marea Britanie nu va mai fi membră EUROPOL”, mai scrie Cristian Unteanu.
Mai multe detalii pe adevarul.ro !
