Crucea de pe Caraiman
Crucea de pe Caraiman este amplasată pe șaua masivului cu acelaşi nume, din Munții Bucegi, pe vârful secundar al acestuia. La altitudinea de 2291 m, ci nu pe cel principal care are 2325 m, pentru a avea o vizibilitate mai bună.
A fost construită între anii 1926 și 1928, la inițiativa Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria. Însăși regina a fost cea care a și supravegheat îndeaproape construcția până la sfârșitul ei. Construcția s-a terminat în luna august. Iar inaugurarea ei s-a făcut pe data de 14 septembrie 1928, data la care creștin-otodocși sărbătoresc ziua Înălțării Sfintei Cruci.
Crucea de pe Caraiman a fost ridicată în cinstea memoriei eroilor căzuți în Primul Război Mondial. De unde și denumirea ei, "Monumentul Eroilor", cea mai des întâlnită în documentele oficiale care se găsesc în Arhivele Naţionale ale României, iar în limbajul cotidian s-a păstrat, încă din anul 1933, "Crucea de pe Caraiman“. Există și o a treia variantă care apare în unele surse bibliografice, "Crucea Eroilor Ceferişti“, fapt datorat contribuției aduse de CFR la construcția ei.
Proiectul monumentului a fost făcut de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Iar construcția propriu-zisă a fost realizată de Societatea Cultul Eroilor. Este o construcție 100% românească, impresionantă încă de la inaugurare, când era cea mai înaltă structură metalică construită într-o zonă montană. Este cel mai cunoscut reper de pe Valea Prahovei și unul din simbolurile României.
Crucea de pe Caraiman este un monument istoric clasat în grupa A. Are valoare națională și mondială, conform Listei Monumentelor istorice alcătuită de Ministerul Culturii.
Monument înscris în Cartea Recordurilor
Din februarie 2014, monumentul a fost înscris în Guinness World Records (Cartea Recordurilor), recunoscută ca fiind cea mai înaltă cruce din lume (39.3 m), ridicată pe un vârf montan. Înălțimea crucii propriu-zisă are 31 m, iar brațele au câte 7.5 m fiecare. Inițial a fost fixată direct în stâncă, iar după doi ani i s-a construit un postament de 8.3 m.
În interiorul lui a fost montat un generator, care a alimentat cele 120 de becuri de 500 W, așezate pe conturul crucii, până în anul 1939, când a fost racordată la sistemul energetic național. Acest lucru s-a realizat printr-un cablu subteran tras de la stația de alimentare cu energie de la Coștila, care era la 2487 m.
Până să se instaureze regimul comunist, crucea era aprinsă la lăsatul întunericului în noaptea de Sfânta Marie Mare și de Înălțarea Domnului, când e și Ziua Eroilor. În perioada comunistă a fost în pericol de a i se tăia brațele și să i se monteze în vârf o stea roșie. În prezent, crucea este iluminată de 300 de becuri. Acestea se aprind în fiecare seară, astfel făcând vizibilă crucea pe Valea Prahovei de la zeci de km distanță.
Soclul crucii a fost realizat din beton armat și îmbrăcat în piatră de calcar fasonată. Pe partea nordică a lui este amplasată o placă comemorativă. Pe ea sunt scrise următoarele cuvinte: "Întru slava și memoria eroilor prahoveni căzuți în Primul Război Mondial, 1916-1918, pentru apărarea patriei".
