Problema pentru Bruxelles este că lista potențialilor succesori nu este deloc scurtă, scrie Politico.
Un vid de putere la masa liderilor europeni
Orban a folosit frecvent dreptul de veto pentru a bloca inițiative majore, în special cele legate de sprijinul financiar și militar pentru Ucraina. În acest context, Uniunea Europeană a funcționat adesea cu negocieri tensionate, compromisuri de ultim moment și summituri prelungite.
Odată cu schimbarea de la Budapesta și ascensiunea lui Peter Magyar, percepția unor diplomați este că modelul de „obstrucționare sistemică” practicat de Fidesz ar putea pierde din influență.
Totuși, oficialii de la Bruxelles avertizează că problema nu dispare, ci doar se redistribuie.
Bruxelles-ul vrea să schimbe regulile jocului
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a sugerat accelerarea discuțiilor privind modificarea regulilor de vot în UE, astfel încât blocajele repetate generate de unanimitate să fie evitate în viitor.
Ideea reflectă o frustrare tot mai mare la nivelul instituțiilor europene: un singur stat membru poate încetini decizii strategice privind sancțiuni, buget sau politica externă.
Cine poate prelua rolul de „problemă constantă” în UE
Chiar dacă Orban părăsește scena centrală, mai mulți lideri sunt deja văzuți drept potențiali continuatori ai stilului său politic, fiecare cu propriile mize și linii roșii.
Slovacia: Robert Fico, aliatul incomod
Prim-ministrul slovac Robert Fico a fost în mai multe rânduri aliniat cu Orbán în opoziția față de anumite pachete de sancțiuni împotriva Rusiei și în condiționarea sprijinului pentru Ucraina.
Fico a declarat că vrea să fie un „jucător constructiv”, dar doar în măsura în care interesele Slovaciei nu sunt afectate. În același timp, a avertizat că ar putea bloca noi pachete financiare pentru Kiev, în funcție de evoluțiile politice și economice din regiune.
Diplomații europeni cred însă că Slovacia ar putea evita o confruntare directă prelungită cu Bruxelles-ul, așa cum a făcut în trecut în momente-cheie.
Cehia: Andrej Babiš, populistul miliardar
Fost premier și om de afaceri, Andrej Babiš este adesea descris ca o variantă central-europeană a populismului pragmatic. Deși nu a adoptat o linie constant obstructivă, a criticat frecvent politicile UE privind sprijinul pentru Ucraina și tranziția verde.
Babiš a cerut ajustări la contribuțiile financiare pentru Kiev și a contestat sistemul de certificate de carbon, pe care îl consideră o povară pentru industria cehă.
Deși nu este perceput ca un blocaj permanent, el este considerat un lider dispus să negocieze dur pe anumite dosare sensibile.
Italia: Giorgia Meloni, între Bruxelles și naționalism
Giorgia Meloni este văzută drept unul dintre cei mai influenți lideri ai dreptei europene, dar și unul dintre cei mai imprevizibili în raport cu Bruxelles-ul.
Pe de o parte, Italia a colaborat strâns cu UE pe teme precum migrația și politica externă. Pe de altă parte, pozițiile ideologice ale lui Meloni o apropie de familia politică din care a făcut parte și Orbán.
Diplomații europeni o descriu ca pe un lider pragmatic, dar capabil să schimbe dinamica negocierilor atunci când interesele interne o cer.
Slovenia: Janez Janša, revenirea unui populist vechi
Fost prim-ministru și figură controversată, Janez Janša rămâne o prezență influentă în politica slovenă. Revenirea sa la putere ar putea aduce un stil mai conflictual în relația cu instituțiile europene.
Deși are poziții mai apropiate de linia occidentală privind Ucraina decât alți lideri populiști, Janša este cunoscut pentru confruntările repetate cu presa și instituțiile europene.
Bulgaria: Rumen Radev, varianta „imprevizibilă”
Fostul președinte Rumen Radev este văzut ca un potențial actor politic major în Bulgaria, cu poziții critice față de sprijinul militar acordat Ucrainei.
Declarațiile sale din ultimii ani au fost interpretate la Bruxelles drept apropiate de retorica Moscovei, în special în ceea ce privește evaluarea războiului și a ajutorului occidental pentru Kiev.
Un Consiliu European fără Orban, dar nu fără blocaje
Chiar dacă plecarea lui Viktor Orbán schimbă echilibrul politic din Consiliul European, structura de vot a Uniunii Europene continuă să permită apariția unor veto-uri și blocaje punctuale.
În locul unui singur lider dominant în rolul de „frână”, Bruxelles-ul se confruntă acum cu posibilitatea unei opoziții fragmentate, dar persistente, venită din mai multe capitale.
În acest context, ideea unui „succesor” al lui Orban nu mai pare să fie despre o singură persoană, ci despre un întreg grup de lideri dispuși să conteste consensul european atunci când interesele lor politice interne o cer.
