Relația angajaților români cu piața muncii a devenit tot mai tensionată în ultimii ani, fiind guvernată de un paradox dificil de gestionat: presiunea financiară constantă versus riscul iminent de epuizare profesională. Datele recente indică faptul că peste jumătate dintre salariați se confruntă cu un nivel ridicat de stres, iar pentru o treime dintre aceștia, burnout-ul a devenit principalul motiv pentru care și-ar dori să părăsească actualul loc de muncă. Această vulnerabilitate este vizibilă mai ales în domenii critice precum sectorul medical, unde estimările oficiale arată că mai mult de o treime dintre medici suferă deja de un stadiu avansat de suprasolicitare. Deși la nivel european țări precum Franța, Portugalia sau Spania au implementat mecanisme legislative precum „dreptul la deconectare”, în România cadrul legal rămâne fragil; o inițiativă pentru o lege specifică anti-burnout a eșuat în Parlament în 2024, lăsând protecția angajaților doar la nivelul Legii 167/2020 privind hărțuirea morală.
În ciuda acestui context legislativ incert, prioritățile forței de muncă par să se schimbe, studiul „Romanians@Work 2025” relevând faptul că 43% dintre angajați pun acum stabilitatea psihică înaintea veniturilor, iar marea majoritate ar accepta un job similar ca salariu, dar cu un management mai empatic. Totuși, realitatea economică dură forțează limitele acestor preferințe. Deși șase din zece salariați își doresc să plece, doar un mic procent au un plan concret, restul fiind blocați de teama de instabilitate sau de faptul că ofertele noi nu sunt suficient de atractive financiar. Salariul rămâne criteriul decisiv pentru aproape 80% dintre cei care caută schimbări, iar mulți ar alege să rămână la actualul angajator dacă ar primi o mărire sau beneficii extrasalariale mai consistente.
Presiunea financiară s-a intensificat pe fondul inflației și al modificărilor fiscale din 2025 și începutul lui 2026, lăsând o mare parte din populație cu venituri care abia acoperă cheltuielile lunare. Studiile arată că patru din zece angajați cheltuie până la 90% din salariu pe nevoile de bază, iar mulți sunt nevoiți să recurgă la economii sau împrumuturi pentru a supraviețui. În același timp, angajatorii sunt reticenți în a mai oferi majorări salariale substanțiale, invocând dificultățile economice și sprijinind chiar înghețarea salariului minim brut în 2026.
Această imposibilitate de a crește veniturile prin măriri salariale la locul principal de muncă a dus la o creștere semnificativă a numărului celor care aplică pentru joburi part-time. România deține deja recorduri europene la numărul de ore lucrate cumulat la mai multe locuri de muncă, practică ce accelerează inevitabil instalarea epuizării fizice și psihice. Singura notă optimistă vine dintr-o mișcare civică ce a reușit să strângă peste 10.000 de semnături pentru repunerea legii anti-burnout pe agenda Parlamentului. Totuși, perspectivele economice pentru 2026, marcate de taxe noi și o inflație persistentă, sugerează că angajații vor continua să penduleze între nevoia vitală de a câștiga mai mult și riscul tot mai mare de a claca sub presiunea stresului cotidian.
