10 mai 1977: Ziua în care România a fost paralizată de cea mai mare pană de curent din istorie

Potrivit unui studiu realizat sub egida Academiei Române, defecțiunea care a dus la căderea curentului electric în trei sferturi din țară s-a produs la ora 8:40, din cauza unui scurtcircuit în stația Tismana, din județul Gorj). Aproape instantaneu, s-au deconectat automatizat trei grupuri de la Hidrocentrala Porțile de Fier și s-a blocat importul de energie de la partea iugoslavă. Astfel, s-a produs o cădere de consum de circa 6.000 MW; pentru comparație, cel mai recent vârf de consum, din ianuarie 2026, a fost de 9.200 de kilowați. În aceste condiții, Sistemul Energetic Național și-a pierdut complet stabilitatea, iar reluarea treptată a alimentării consumatorilor s-a realizat după interval de timp ce au variat între 2 și 16 ore.

Extras din revista Energetica (Ziare Arcanum)

Sistemul energetic s-a spart în patru

„Pana de curent din 10 mai a dereglat funcționarea României, industriei și economiei românești mai rău decât cutremurul din 4 martie același an. La cutremur practic nu au fost decât deranjamente periferice, locale, însă în momentul când a apărut această avarie pe sistem, cauzată de serviciile auxiliare ale centralei (de la Rovinari – N.A.), sistemul energetic național s-a spart în patru și (...) chiar au murit pe rând toate cele patru bucăți în care s-a spart”, a explicat inginerul energetician Claudiu Viorel Săvulescu, specialist în Ministerul Energiei în anii ’70–’80, într-un interviu realizat la începutul anilor 2000.

Un document al ministerului de resort arată că întreruperea a durat 5 ore și a fost amplificată de lipsa unei comunicări clare cu dispecerii de la centru. Mai mult, au apărut o serie de riscuri secundare majore, inclusiv cel al unor accidente industriale ce puteau avea urmări catastrofale. „Sunt consumatori de gradul zero, care dacă rămâneau fără curent, de exemplu combinatul de la Brazi, era nenorocire. Pe vremea aceea, (…) dacă dispăreau compresoarele care răceau reactoarele chimice ale combinatului, putea să sară în aer cu efectul unei bombe nucleare”, mai relata Săvulescu.

O erupție solară gigantică este INEVITABILĂ. Ce se întâmplă dacă OMENIRII "i se stinge lumina"

Pierderi de miliarde de dolari. Presa nu a anunțat nimic

Valoarea pierderilor, potrivit unor surse, a fost de circa 35 de miliarde de lei, de șapte ori mai mari decât cea a pagubelor provocate de cutremurul devastator din 4 martie. Alte estimări indică o sumă mult mai mare, de 10 miliarde de dolari.

Din punct de vedere al propagandei, pana de curent a căzut cum nu se poate mai rău, între sărbătorirea Partidului Comunist - 8 mai și centenarul Independenței - chiar pe 10 mai. Evident, presa vremii n-a pomenit nimic despre acest eveniment. În mod oarecum surprinzător, având în vedere precauțiile cenzurii, pe ultima pagină a ziarului “Scânteia” din 15 mai apare o scurtă stire cu titlul “Pană de curent”….dar în Statele Unite ale Americii.

Extras din presa vremii (via: Ziarele Arcanum)

Partea bună este că, după accidentul energetic, a fost complet regândit sistemul, în sensul creșterii siguranței la șocuri. Specialiștii au propus „un set de măsuri tehnice în domeniul automatizării și al creșterii gradului de protecție, practic o politică de modernizare a liniilor de transport de energie”, bazată pe „dispozitivele de descărcare automată a sarcinii, pe insularizări ale unor zone echilibrate electroenergetic și, în unele cazuri limită, pe automenținerea centralelor electrice cu serviciile proprii, până la recuplarea lor la rețele”, arată un articol din revista Energetica.

Partea proastă este că eforturile specialiștilor au fost parțial anihilate de politica energetică dictată de Nicolae Ceaușescu. În 1981, de exemplu, liderul comunist a ordonat decuplarea de la sistemul interconectat al țărilor CAER, în dorința de a demonstra independența energetică a României. Efectul a fost o instabilitate pronunțată a sistemului și scăderea frecvenței curentului alternativ la valori între 46–47 Hz, care a dus la disfuncționalități în procese tehnologice, uzura prematură a instalațiilor și apariția a numeroase situații de funcționare a SEN în condiții de siguranță scăzută.

Scenariul unui film despre PRĂBUȘIREA barajului de la Vidraru l-a scos din minți pe Ceaușescu. Ce a pățit regizorul?

În paralel, pentru că industria energofagă avea nevoie de tot mai mult curent, iar importurile erau reduse brutal, s-a trecut la măsuri tot mai drastice de reducere a consumului casnic, inclusiv a iluminatui public. În ultimul deceniu al Epocii de Aur, deficitul de sarcină (cantitatea de energie de care era nevoie, dar nu exista în sistem) era de 400–600 MW la vârful de dimineață și de 200 MW la vârful de seară, potrivit studiului Academiei Române. Evident, această cantitate era parțial recuperată prin întreruperile alimentării către consumatorii casnici.

Avaria din 10 mai 1977 a fost un exemplu al fenomenelor posibile, iar regândirea sistemului s-a bazat pe ample studii și cercetări. Din păcate, o parte din munca specialiștilor a fost sacrificată în fața comandamentele politice, iar industria termoenergetică a devenit, de-a lungul anilor ’80, o gaură neagră a economiei, situație moștenită până în vremurile noastre.