De ce se ia lumină de Paşte?

 

Lumânarea Pascală este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii. În fiecare an, Lumina Învierii apare de nicăieri şi fără nicio explicaţie exterioară în Sâmbăta Mare a Paştelui ortodox, la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

În noaptea de Sfintele Paști credincioșii vin la biserică, participă la slujbă și iau lumină.

În noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioşii merg la biserică pentru a primi lumina Lui Hristos. Fiecare creștin îşi pregăteşte, din timp, o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. La slujba de Înviere, creştinii cântă împreună cu preoţii „Hristos a Înviat!”. Slujba se încheie dimineaţa, dar cei mai mulţi dintre creştini pleacă după ce au luat Lumina Sfântă.

Aceasta trebuie să fie ținută aprinsă până ajung acasă, unde, după ce fac semnul Crucii, o sting în pragul de sus al uşii de la intrare.

Lumânarea de la Înviere se ţine în casă şi se aprinde la nevoie, când creştinul se roagă pentru ceva special sau pentru diferite trebuinţe, la necaz, boală, supărare sau vreme de furtună.

Biserica Sfântului Mormânt, sau Biserica Învierii, a fost ridicată pe locul unde se bănuieşte că ar fi fost îngropat Iisus după răstignire şi este cel mai însemnat loc de pelerinaj al religiei creştine.

Actualul edificiu datează din 1810 şi a fost ridicat pe locul unde s-a aflat biserica construită la porunca împăratului Constantin cel Mare, în anul 335. Se spune că locul construcţiei bisericii ar fi fost ales de Împărăteasa Elena, chiar acolo unde, în anul 325, a găsit relicve din Sfânta Cruce.

Sfântul Mormânt este inspectat încă din Vinerea Mare, imediat după prohod. Cei care fac această verificare – pentru a nu exista nicio bănuială de înscenare – sunt polițiști civili, care nu sunt creștini. De obicei, aceștia sunt trei: un arab, un turc și un reprezentant al Statului Israel. Rolul lor este de a inspecta încăperea Sfântului Mormânt pentru a nu exista vreo sursă de foc. De asemenea, îi controlează corporal pe cei care vor pătrunde acolo în momentul ceremoniei religioase. Apoi, la momentul potrivit, luminile se sting, ușa se sigilează, iar la intrare rămân doar gardienii.

După desfășurarea slujbei, Patriarhul Ierusalimului, îmbrăcat doar cu un stihar alb, cu epitrahil și brâu, se îndreaptă spre Sfântul Mormânt. La intrare, Patriarhul este controlat de polițiști în prezența martorilor care aparțin tuturor confesiunilor. Patriarhul desigilează intrarea în Mormânt și pătrunde în prima încăpere, în „Capela Îngerului”, însoțit – conform tradiției – numai de un arab de religie islamică. Mai departe, Patriarhul intră singur în încăperea propriu-zisă a Mormântului și îngenunchează în fața lespedei.

După rugăciune, cei prezenți în biserică au adesea prilejul să observe o lumină precum un fulger, care vine prin cupola aflată deasupra Capelei Sfântului Mormânt. Pelerinii compară această lumină cu un glob care se împrăștie în mici bucăți. Această lumină ajunge până la lespedea Sfântului Mormânt, aprinzând astfel vata presărată deasupra.

Rolul Patriarhului este de a lua în mâini această vată aprinsă, a o așeza în două cupe de aur și a se întoarce în Capela Îngerului. Ulterior, Patriarhul aprinde două mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, apoi iese și împarte lumina credincioșilor.

Subiecte pe aceeași temă



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?