Mulțumită unui studiu care combină date culese de ESO Very Large Telescope și Observatorul Chandra X-ray de la NASA, cercetătorii au deslușit un misterul acceleratoarelor de particule din Calea Lactee.
Cercetătorii au arătat într-un studiu, publicat în Science Express, că razele cosmice din galaxia noastră sunt de fapt particule accelerate ale unor stele care au explodat. În timpul primelor misiuni Apollo, astronauții au raportat că văd lumini, chiar și cu ochii închiși. Chiar de atunci s-a dedus că motivul luminilor erau razele cosmice – particule care ajungeau pe Pământ din afara sistemului solar și care bombardau neîncetat atmosfera.
Razele cosmice galactice provin din surse din propria noastră galaxie, Calea Lactee, și consistă, în mare parte, din protoni care au fost accelerați până aproape de viteza luminii, cu o forță care depășește cu mult ce încearcă să realizeze acceleratorul de la CERN, Large Hadron Colider.
„S-a crezut de mult timp că super acceleratoarele care produc aceste raze, în galaxia noastră, sunt cauzate de exploziile stelelor, dar observațiilor noastre au dezvăluit adevăratul responsabil”, a declarat Eveline Helder de la Institutul Astronomic Utrecht, Universitatea Utrecht din Olanda, primul autor al studiului.
Pentru prima oară Helder și colegii ei au venit cu o modalitate de măsurare care răspunde la o problemă fundamentală, și anume dacă explozia stelelor este suficientă pentru a explica numărul razelor cosmice care ajung în atmosfera Pământului. Studiul echipei a indicat că într-adevăr energia este suficientă, aceștia susținând că pot spune și câtă energie din explozia solară este folosită pentru accelerarea particulelor.
Cercetătorii au examinat resturile unei supernove în anul 185 e.n., fapt înregistrat de astronomii chinezi. Resturile, intitulate RCW 86, sunt la aproximativ la o distanță de 8200 de ani lumină de Pământ.
Folosind Very Large Telescope, echipa a măsurat temperatura gazelor din spatele undei de șoc create de supernovă. Au măsurat de asemenea și viteza undei de șoc, folosindu-se de imagini luate cu Observatorul Chandra, la intervale de trei ani, descoperind că se deplasa cu o viteză cuprinsă între 10 și 30 de milioane de km/h, adică între 1 și 3 procente din viteza luminii.
Temperatura gazului rămas în urma exploziei era de 30 de milioane de grade Celsius, fiind mult mai mică decât se așteptau, ținând cont de viteza unde de șoc. Temperatura ar fi trebuit să se situeze unde aproape de 500 de milioane de grade Celsius.
„Energia rezultată din diferență este folosită pentru accelerarea particulelor”, a concluzionat studiul.
