Lumea poeziilor: Andrei Muresanu – Omul frumos

Frumos e omul, Doamne, cand mintea e regina, Si simtul ce ca serpe spre rele il inclina, Supus, loial si drept; Vartutea atunci mareata rasare ca s o floare, De bruma neatinsa la rumena i coloare In fragedul lui piept Pe fruntea lui senina dreptatea straluceste Intocma ca s un soare pe sfera cand paseste De nori neturburat; E crima, se retrage, e sila, se fereste, E negura, o strabate, e nor, il imparteste Si iesa nepatat. Frumos e omul, Doamne, cu inimia curata Cu floarea constiintei de crime n ... Citește mai departe...