În fiecare an, la data de 21 iulie, Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie de la Agapia. Canonizarea lor a fost aprobată de Sfântul Sinod în ședința desfășurată în perioada 5–7 martie 2008, iar proclamarea solemnă a avut loc la 5 iunie 2008, la Mănăstirea Neamț, cu prilejul sărbătorii Înălțării Domnului.
Sfântul Cuvios Rafael de la Agapia
Sfântul Cuvios Rafael s-a născut în satul Bursucani, din ținutul Bârladului, și a viețuit ca monah la Agapia din Deal, în secolul al XVI-lea. Mărturiile istorice arată că Sfântul Ierarh Dosoftei a cinstit sfintele sale moaște, iar în vechile pomelnice este pomenit drept „Fericitul stareț Rafael”.
Viața sa a fost marcată de rugăciune, smerenie și nevoință, iar Dumnezeu a săvârșit prin el numeroase minuni atât în timpul vieții, cât și după mutarea sa la cele veșnice. Părți din moaștele sale se păstrează și astăzi în mai multe mănăstiri din Moldova, fiind cinstite de credincioși.
Sfântul Cuvios Partenie de la Agapia
Sfântul Cuvios Partenie a trăit în secolul al XVII-lea și a fost contemporan cu Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei. Potrivit tradiției, el a dus o viață de sihăstrie în muntele Scaunele, dedicându-se în întregime rugăciunii și nevoinței.
Ziua o petrecea în rugăciune, iar nopțile le petrecea rostind Rugăciunea lui Iisus și împletind coșuri, odihnindu-se foarte puțin. A trecut la Domnul în anul 1660, iar moaștele sale sunt cunoscute pentru darul vindecării și al alinării celor care se roagă cu credință.
Sfântul Proroc Iezechiel
Tot în această zi este pomenit și Sfântul Proroc Iezechiel, fiul preotului Buzi din cetatea Sarira. El a fost dus în robia babiloniană în vremea regelui Nabucodonosor și a fost contemporan cu prorocul Ieremia. În timp ce Ieremia propovăduia la Ierusalim, Iezechiel îi întărea în credință pe evreii aflați în exil, chemându-i la pocăință și nădejde.
În Babilon, Dumnezeu i-a descoperit numeroase vedenii. Una dintre cele mai cunoscute este cea de la râul Chebar, unde prorocul a văzut cerurile deschise și patru făpturi cu chipuri simbolice: de om, de leu, de bou și de vultur. Tradiția creștină interpretează aceste chipuri ca prefigurări ale lui Hristos: fața de om simbolizează Întruparea, cea de leu dumnezeirea Sa, cea de bou jertfa de pe Cruce, iar cea de vultur Învierea și Înălțarea.
O altă vedenie impresionantă este cea a văii oaselor uscate, care au prins din nou viață prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu, imagine profetică a învierii morților și a puterii dumnezeiești de a aduce viață acolo unde domnea moartea.
Sfântul Proroc Iezechiel a avut, de asemenea, descoperirea distrugerii Ierusalimului. În vedenia sa, cei credincioși au fost cruțați fiind însemnați cu litera grecească Tau, asemănătoare literei T, simbol care preînchipuie Sfânta Cruce și ocrotirea celor ce rămân statornici în credință.
