În fiecare an, la 17 iulie, Biserica Ortodoxă o cinstește pe Sfânta Mare Muceniță Marina, una dintre cele mai iubite sfinte ale creștinătății. Ea a pătimit în timpul persecuțiilor declanșate de împăratul Dioclețian și este invocată de credincioși ca ocrotitoare împotriva duhurilor rele și vindecătoare a suferințelor sufletești și trupești.
Viața Sfintei Marina
Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei și era singura fiică a preotului păgân Edisie. După moartea mamei sale, a fost crescută de o femeie din aceeași cetate. La vârsta de 12 ani a cunoscut credința creștină prin intermediul credincioșilor din localitate, iar dragostea pentru Hristos a determinat-o să își închine întreaga viață Lui, făgăduind să rămână fecioară.
Dorind să primească, dacă va fi voia lui Dumnezeu, și cununa muceniciei, Marina și-a petrecut anii tinereții în rugăciune și curăție sufletească. La vârsta de 15 ani a fost denunțată autorităților pentru credința sa. Dregătorul cetății, impresionat de frumusețea ei, i-a propus să îi devină soție. Refuzul hotărât al tinerei a atras asupra ei chinuri cumplite.
Potrivit tradiției, deși a fost supusă la numeroase torturi, trupul său a rămas nevătămat prin harul lui Dumnezeu. Marina s-a rugat să primească botezul muceniciei, asemenea celorlalți martiri ai Bisericii. În cele din urmă, dregătorul a poruncit să fie decapitată, iar astfel Sfânta Marina și-a încheiat viața pământească și a primit cununa muceniciei.
Pătimirile sale au fost consemnate de Teotim, martor ocular, despre care Sinaxarul spune că a fost prezent la suferințele sfintei și s-a învrednicit să vadă descoperirile dumnezeiești primite de aceasta.
Unde se află moaștele Sfintei Marina
Până la căderea Constantinopolului în mâinile cruciaților, în anul 1204, moaștele Sfintei Marina au fost păstrate în Mănăstirea Pantepoptia. Alte izvoare susțin că acestea au rămas în Antiohia până în anul 908, după care au fost mutate în Italia.
Astăzi, cele mai cunoscute moaște ale Sfintei Marina se află în Atena, în biserica ce îi poartă hramul. Mâna dreaptă este păstrată la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, iar părticele din sfintele sale moaște se găsesc și la Mănăstirea Sfânta Marina de pe Muntele Langa, în Albania.
În România, credincioșii se pot închina la părticele din moaștele Sfintei Marina aflate la Mănăstirea Hurezi, unde este păstrată palma sfintei, precum și la biserica din localitatea Fetești, județul Suceava.
De ce este reprezentată Sfânta Marina cu un ciocan
Un episod aparte din viața Sfintei Marina, relatat în Sinaxar, povestește că, în timp ce se afla în temniță, diavolul a venit la ea sub înfățișarea unui balaur pentru a o înfricoșa. Sfânta nu s-a lăsat biruită de teamă. L-a prins, iar găsind un ciocan, l-a lovit, rușinând astfel puterea celui rău. După ce s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, diavolul a pierit.
Din acest motiv, în iconografia ortodoxă, Sfânta Marina este adesea reprezentată ținând un ciocan în mână sau lovind cu el diavolul, simbol al biruinței credinței asupra răului.
Sfânta Marina în tradiția populară românească
Pornind de la această întâmplare, tradiția populară românească a creat o legendă potrivit căreia Sfânta Marina l-ar fi surprins pe necurat în biserică, încercând să tragă clopotele sau să bată toaca. I-ar fi luat ciocanele și l-ar fi alungat lovindu-l cu ele. Din această credință populară s-a păstrat obiceiul de a respecta ziua Sfintei Marina, pentru a fi ferit de boli și de alte necazuri.
Sărbătoarea face parte și din ciclul tradițional al Circovilor de Vară, ținuți între 15 și 17 iulie. Denumirea provine din expresia slavonă „terkovnaie sviata”, care înseamnă „sfinții Bisericii”. În aceste zile sunt pomeniți mai mulți sfinți, însă în credința populară românească, Sfintele Mucenițe Iulita și Marina au ocupat un loc aparte datorită curajului și suferințelor îndurate pentru Hristos. Astfel, sărbătoarea a devenit una deosebit de importantă pentru femei, iar ceilalți sfinți pomeniți în această perioadă au fost considerați, în tradiția populară, drept „slugile Marinei”.
sursa: crestinortodox.ro
