Simplu, hrănitor și plin de savoare, acest preparat a fost nelipsit de pe mesele românilor, fie în zilele de sărbătoare, fie la mesele din familie. Iar acum, o rețetă veche de peste șapte decenii readuce la viață gustul autentic al bucătăriei de altădată.
Rețeta originală a fost publicată în anul 1949, în volumul „Carte pentru cantine”, o adevărată arhivă culinară a epocii. În paginile acesteia, găsim secretul unui pilaf desăvârșit – pufos, ușor și incredibil de aromat – preparat cu ingrediente simple, dar în pași exacți. Site-ul reteteistorice.ro a readus în atenție această comoară gastronomică, adaptând-o pentru gospodăriile moderne.
Rețeta originală din 1949
„10 kg carne, 6 kg orez, 3 kg ceapă, 500 gr. grăsime. Se rumenește carnea tăiată bucățele și ceapa în jumătate din grăsime, se presară cu puțină boia și se stinge cu apă. Se fierbe înăbușit. Orezul spălat bine se zvântă și se pune în untură încinsă, amestecându-se la foc până devine sticlos. Atunci se stinge cu apă și se pune la mâncarea cu carne aproape gata cu care se mai fierbe 20 de minute, la foc mic, fără a amesteca.
Se potrivește gustul și dacă nu s-a absorbit tot lichidul, ca boabele să rămână fără zeamă, se pune să scadă la cuptor. Cine vrea ca pilaful să fie alb, nu pune boia.”
(Carte pentru cantine, 1949)
Adaptare modernă – pentru 8 persoane
Ingrediente:
1 kg carne (de porc, pui sau vită)
600 g orez
300 g ceapă
50 g untură
Sare, după gust
Opțional: boia dulce de ardei, pentru culoare și aromă
Secretele unui pilaf perfect
1. Rumenirea cărnii și a cepei – baza gustului autentic
Bunicile nu foloseau ulei, ci untură, considerată cheia unui pilaf cu gust bogat și textură fină. Carnea tăiată bucăți se rumenea alături de ceapa tocată mărunt, până când amestecul căpăta o culoare aurie și un parfum îmbietor.
2. Orezul sticlos – pasul care face diferența
După ce era bine spălat și zvântat, orezul se adăuga în restul de untură încinsă. Se amesteca ușor, la foc potrivit, până când boabele deveneau sticloase, fără a fi prăjite. Acest detaliu, aparent minor, asigură textura pufoasă și previne lipirea orezului.
3. Fierbere lentă, fără amestecare
După adăugarea apei și a cărnii aproape gătite, pilaful se lăsa să fiarbă încet, fără a fi amestecat. Gospodinele de altădată știau că doar astfel boabele își păstrează forma, iar pilaful rămâne aerat.
4. Finalul la cuptor – secretul boabelor separate
Când lichidul era aproape absorbit, vasul mergea la cuptor pentru ultimele minute de gătire. Acolo se întâmpla magia: orezul devenea perfect – pufos, ușor și aromat.
Sfatul bunicilor
Dacă doriți un pilaf cu o nuanță caldă și gust ușor dulceag, adăugați boia de ardei la rumenirea cărnii și a cepei. Pentru o variantă clasică, albă, omiteți acest ingredient.
Indiferent de alegere, untura rămâne secretul principal al rețetei de altădată – ingredientul care dă preparatului textura catifelată și gustul bogat, imposibil de reprodus cu uleiul modern.
Această rețetă veche de 76 de ani nu este doar o lecție de gastronomie, ci și o întoarcere în timp, către simplitatea și rafinamentul bucătăriei românești autentice.
