Fiu al fostului director al Centrului Comunitar Evreiesc din Oradea, cu o diplomă în Drept și zero realizări concrete în domeniul apărării sau securității naționale, Seidler face pasul din lumea activismului de cafenea în una dintre cele mai sensibile zone ale statului român. Și o face fără pic de rușine, ca și cum MApN ar fi o hală goală de închiriat pentru cariere personale eșuate.
Numirea lui Seidler este un afront pentru toți profesioniștii sistemului. Un personaj care până mai ieri țipa de pe băncile Parlamentului împotriva „risipei din Apărare" ajunge azi să semneze chiar acele documente bugetare pe care le blama. Ipocrizie? Nu. E mai rău: cinism politicianist.
Într-un minister în care fiecare decizie poate înclina balanța între viață și moarte, între securitate și vulnerabilitate, apare, ca din senin, Seidler. Fără pregătire militară, fără expertiză strategică, fără viziune – dar cu pretenții. A venit, probabil, să aplice principiile „transparenței participative" în comanda militară. Sau să pună în balanță raportul de gen și identitate în sistemul de apărare antiaeriană.
Îi transmite cineva, totuși, un mesaj clar?
Nu e tarlaua ta, domnule Seidler! Aici nu se țin conferințe de presă despre idealuri. Aici se muncește serios pentru apărarea unei țări. Iar cu țara nu te joci.
