Săptămâna trecută am fost la concert Lipan Țăndărică, a fost ceva superb. Trei ore am cântat și dansat, mi-am adus aminte de tinerețe, am văzut sala plină, oameni care s-au bucurat indiferent de preferințele politice.
Eu știu cine mă place și cine nu, toți au simțit și gândit românește în seara aceea, nu a contat cine pe cine place, a fost o simbioză. Toți și-au amintit de tinerețe, muzica adevărată.
Când îmi pun copiii muzică, mă iau cu mâinile de cap. Tinerii au început să facă remake-uri după melodiile din trecut. M-am gândit ca duminica, din când în când, să invit oameni de valoare din România care fac ceva pentru țara lor, români care își iubesc țara. Data viitoare poate vor fi medici, oameni simpli care vor să facă ceva pentru țara lor.
Vreau ca eu să vorbesc cât mai puțin, iar invitații mei să vorbească și să cânte. Voi aveți nevoie de asta și copiii noștri vor asta și apreciază muzica atunci când li se oferă. Suntem într-un cerc vicios. Am văzut toată tevatura din spațiul public cu normarea pentru artiști. Trebuie să vă dezamăgesc, această normare e de pe vremea lui Ceaușescu. Problema o reprezintă Codul Muncii, munca unui artist nu poate fi măsurată. Artistul în permanență face ceva: repetă, acumulează, se manifestă nu doar în cele câteva ore de spectacol. Credeți că munca unui artist rezidă doar în spectacol? Sunt mii de ore de pregătire. Mă gândeam în seara când am fost la concertul dl Ovidiu Lipan Țăndărică, câte ore de pregătire, de repetiții pentru că a fost acolo un festival cu fanfara lui Zece prăjini, Mircea Baniciu, Iris. A fost acolo ceva... Imediat, "Visul toboșarului" nu s-a terminat.
Să știți că am cântat alături de miile de oameni din sală. E nonconformistă emisiunea din această seară. Foarte repede vă prezint invitații.”
