De la monument istoric la afacere privată
Fosta Mănăstire Bernardină din Dubrouna, un orășel cu aproximativ 8.600 de locuitori situat în estul Belarusului, a fost vândută pentru doar 44 de ruble belaruse și 10 copeici, adică în jur de 11 euro. Construcția datează din anul 1630 și a fost ridicată la inițiativa lui Mikołaj Hlebowicz, un nobil influent și apropiat al regelui polono-lituanian Sigismund III Vasa.
De-a lungul timpului, edificiul a trecut prin nenumărate transformări: a fost incendiat de două ori, confiscat de autorități după înfrângerea Revoluției din noiembrie 1830 și părăsit de călugări. În perioada sovietică, clădirea a fost folosită drept școală, iar ulterior a fost lăsată în paragină.
O licitație neobișnuită și o afacere uluitoare
Autoritățile locale au încercat ani la rând să găsească un cumpărător. Inițial, prețul de pornire era de 371.000 de ruble belaruse (aproximativ 94.000 de euro), însă lipsa de interes i-a determinat pe oficiali să reducă suma până la minimum posibil – doar 42 de ruble, echivalentul a aproximativ 10 euro.
În cele din urmă, o companie din domeniul stomatologic a decis să investească și a cumpărat clădirea, declarată „monument al patrimoniului istoric și cultural”. Noul proprietar intenționează să restaureze construcția și să o transforme într-o clinică stomatologică modernă, păstrând, cel puțin parțial, elementele arhitecturale originale.
Tranzacția include și un teren de aproximativ 2.700 de metri pătrați, închiriat de cumpărător pe o perioadă de 50 de ani.
Fenomenul clădirilor istorice vândute pe nimic
Cazul mănăstirii din Dubrouna nu este singular. Pe platforma oficială de licitații a statului Belarus sunt disponibile zeci de clădiri abandonate, multe dintre ele la prețuri simbolice. Printre acestea se numără școli, grădinițe, centre comunitare, depozite și chiar un turn de apă din regiunea Grodno.
Aceste oferte, deși par bizare la prima vedere, scot la iveală o realitate dificilă: statul nu dispune de fonduri pentru conservarea patrimoniului, iar multe dintre clădirile istorice se degradează rapid. Prin vânzarea lor la prețuri infime, autoritățile speră să atragă investitori care să le ofere o nouă viață.
