În cadrul reuniunii informale a Consiliului European din Cipru, prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez a oferit o replică fermă și calmă tensiunilor diplomatice tot mai acute cu Washingtonul. Adresându-se presei internaționale chiar la deschiderea summitului, liderul de la Madrid a ținut să risipească speculațiile privind o posibilă suspendare a Spaniei din NATO, asigurând partenerii externi că țara sa rămâne un aliat de încredere care își onorează toate obligațiile asumate în cadrul Alianței. „Nu aveți de ce să vă faceți griji”, a punctat Sánchez, minimizând astfel scenariile de criză apărute în spațiul public.
Refuzul utilizării bazelor din Andaluzia
Această asigurare de loialitate față de NATO vine însă pe fondul unei rupturi profunde între viziunea Madridului și cea a administrației conduse de Donald Trump. Mărul discordiei rămâne opoziția categorică a Spaniei față de intervenția militară lansată de Statele Unite și Israel împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie. Tensiunile au escaladat rapid după ce guvernul Sánchez a interzis forțelor americane utilizarea bazelor militare din Andaluzia pentru lansarea atacurilor aeriene, decizie care a provocat furia președintelui american. Donald Trump a reacționat agresiv la adresa Madridului, amenințând chiar cu sistarea completă a relațiilor comerciale dintre cele două state ca formă de represalii.
Denunțarea unui „război ilegal”
Departe de a ceda presiunilor venite de la Casa Albă, Pedro Sánchez a profitat de platforma summitului din Cipru pentru a-și reitera criticile dure la adresa campaniei militare din Orientul Mijlociu. Premierul spaniol nu a ezitat să califice intervenția drept un „război ilegal”, catalogând operațiunile militare drept o greșeală strategică gravă.
În viziunea Madridului, soluția nu rezidă în forță, ci într-o dezescaladare urgentă a conflictului. Sánchez și-a exprimat speranța că, în viitorul apropiat, comunitatea internațională va asista la o soluționare diplomatică, menținând Spania pe o poziție de principiu care pune dreptul internațional mai presus de interesele de moment ale partenerilor săi transatlantici.
