"Ne-am gândit să facem un subprogram pentru oncologie pediatrică, am anunțat-o încă de anul trecut. În momentul de față, cu ajutorul specialiștilor, încercăm să punem lucrurile în pagină. Sigur, pentru copii, decontăm ca pentru adulți tratamente interne, dar ei au nevoie de câteva lucruri în plus, care cu siguranță vor fi cuprinse în acest subprogram de oncologie pediatrică. În momentul de față încă îl mai definitivăm, așteptăm de la specialiști să ne spună ce și cum trebuie prins în program, în așa fel încât el să și funcționeze de la 1 aprilie, odată cu noua contractare", a spus Ciurchea, la conferința organizată cu prilejul Zilei internaționale a copilului cu cancer, conform Agerpres.
El a subliniat că este necesară o bună gestionare a banilor în cadrul subprogramului și a vorbit și despre introducerea de molecule noi pentru tratarea afecțiunilor oncologice.
"Mai sunt unele (molecule — n.r.) care așteaptă. Au trecut și de comisia de contestații de la Agenția Națională a Medicamentului și le luăm în discuție pe cele care fac obiectul contractului cost-volum", a precizat șeful CNAS.
Dr Mihaela Bucurenci, coordonator în cadrul Coaliției pentru Cauza Copilului cu Cancer, a atras atenția că este nevoie de programe naționale pentru a asigura accesul copiilor bolnavi de cancer la anumite terapii. De asemenea, sunt necesare psiho-terapie, dar și protecție socială, precum și asigurarea accesului la educație, în condițiile în care un copil bolnav petrece aproape doi ani în spital. Ea a vorbit și despre importanța ONG-urilor în centrele de oncologie pediatrică.
"Practic în fiecare centru de oncologie pediatrică există cel puțin o organizație care suplinește lipsa sistemului de suport psihosocial, care nu este furnizat în mod organizat și programatic la nivelul tuturor centrelor din țară. Mai mult de atât, în multe centre, ONG-urile sunt cele care mobilizează fonduri și reușesc să asigure ceea ce lipsește — fie că e vorba de medicamente, acces la investigații. ONG-urile sunt cele care reușesc să facă în așa fel încât fiecare copil să beneficieze până la urmă de tot ceea ce are nevoie. Mai mult de atât, au fost capabile să schimbe fața oncologiei pediatrice. Foarte multe centre, în mare măsură, au un chip mai prietenos, au dotări și un confort care se datorează mobilizării de fonduri de către ONG-uri. În unele situații, unele secții au beneficiat de aparatură extraordinar de performantă, pe care tot ONG-urile au fost capabile să o aducă", a precizat Mihaela Bucurenci.
Mama unui copil care a fost tratat de cancer, dar care în acest moment se confruntă cu o serie de dizabilități și are nevoie de recuperare, a atras atenția asupra dificultăților cu care se confruntă.
"Se dă bilet de trimitere pentru zece zile o dată la trei luni. Dar sunt copii care au nevoie zi de zi de recuperare. Nu doar kinetoterapie, ci și psihoterapie, logopedie, terapie ocupațională, hidrokinetoterapie. Nu avem un centru unde să mergem și să le facem. Și, din păcate, numărul copiilor (bolnavi de cancer — n.r.) este în creștere. Mi-aș dori să existe un astfel de centru și în România. Cred că s-ar putea face mult mai multe lucruri", a spus ea.
