Atribuţiile preşedintelui ar fi golite de conţinut dacă nu ar putea refuza motivat numirea unui magistrat, însă eliminarea acestui drept nu ridică probleme de constituţionalitate, se arată în motivarea deciziei Curţii Constituţională a României (CCR) cu privire la modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Curtea constată că "refuzul" Președintelui României nu avea și nu putea avea caracter definitiv, fiind mai degrabă expresia unei consultări între autorități, astfel încât eliminarea sa nu aduce atingere atribuțiilor președintelui. "Rolul central în această ecuație îl are, însă, ministrul Justitiei, sub autoritatea acestuia functionând procurorii constituiți în parchete", se spune în motivarea CCR.
"Cu privire la criticile de neconstituţionalitate privind art. I pct. 44 din lege, prin care se abrogă art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004, Curtea constată că acestea abrogă dispoziţiile legale referitoare la competenţa Preşedintelui României de a refuza o singură dată numirea în funcţia de judecător/procuror a judecătorilor/procurorilor stagiari care au promovat examenul de capacitate. (...) Dacă Preşedintele României nu ar avea niciun drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României (...) ar fi golite de conţinut şi importanţă", se precizează în motivarea publicată marţi pe site-ul CCR.
Curtea constată că eliminarea acestei atribuţii a preşedintelui nu ridică, totuşi, probleme de constituţionalitate, ea permiţând o consolidare a rolului Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei, ca entitate care gestionează, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, selecţia judecătorilor şi procurorilor.
"Prin urmare, Curtea constată că 'refuzul' Preşedintelui României nu avea şi nu putea avea caracter definitiv, fiind mai degrabă expresia unei consultări între autorităţi, astfel încât eliminarea sa nu aduce atingere atribuţiilor Preşedintelui. (...) De altfel, chiar şi în logica normei legale criticate, Preşedintele României tot extra legem poate purta o corespondenţă cu Consiliul Superior al Magistraturii, dacă identifică anumite probleme în numirea în funcţie a judecătorilor/procurorilor, dar revine Consiliului Superior al Magistraturii competenţa decizională de a-şi retrage eventual propunerea de numire, fără ca Preşedintele să poată respinge propunerea de numire astfel înaintată", se mai menţionează în motivare.
Pe de alta parte, in motivare, judecatorii Curtii arata ca, potrivit art.132 alin.(2) din Constitutie, "procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei".
"Avand in vedere caracterul bicefal al autoritatii executive, legiuitorul a optat pentru o procedura in cadrul careia Guvernul si Presedintele sa conlucreze. Rolul central in aceasta ecuatie il are, insa, ministrul justitiei, sub autoritatea acestuia functionand procurorii constituiti in parchete. Presedintele Romaniei nu are nicio atributie constitutionala expresa care sa justifice un drept de veto in aceasta materie. Prin urmare, daca legiuitorul organic a ales o asemenea procedura de numire, mentinand un veto prezidential limitat la refuzarea unei singure propuneri de numire in functiile de conducere prevazute la art.54 alin.(1) din lege, el a respectat rolul constitutional al ministrului justitiei in raport cu procurorii, Presedintelui conferindu-i-se atributia de numire in considerarea solemnitatii actului si a necesitatii existentei unei conlucrari si consultari permanente in cadrul executivului bicefal. Prin urmare, nu se poate sustine incalcarea art.94 lit.c) din Constitutie. In consecinta, art.I pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)] din lege nu incalca art.94 lit.c) si art.132 alin.(1) din Constitutie", arata judecatorii CCR.
În consecinţă, CCR a stabilit că art. I pct. 44 din legea criticată nu încalcă prevederile constituţionale.
CCR a constatat, pe 30 ianuarie, că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este, în ansamblul său, constituţională în raport cu criticile formulate.
Opinii separate la decizia CCR privind statutul magistraților
Judecătorii constituţionali Livia Stanciu şi Simona-Maya Teodoroiu au formulat opinii separate la decizia Curţii Constituţională a României (CCR) cu privire la modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Opinia separată a Liviei Stanciu a vizat, printre altele, limitarea dreptului preşedintelui României de a refuza motivat, numai o singură dată, numirea în funcţiile de conducere de rang înalt de la nivelul Parchetului General, DNA şi DIICOT.
"Numirea şi revocarea din funcţiile de conducere de la nivelul ÎCCJ, PÎCCJ, DNA şi DIICOT, aşa cum prevede, în prezent, Legea nr.303/2004, reprezintă încă un element de concretizare în planul legii organice a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. (...) Prin acest mecanism de numire şi revocare din funcţiile de conducere de la ÎCCJ, PÎCCJ, DNA şi DIICOT se realizează colaborarea loială în spiritul Constituţiei între autorităţile statului, în speţă între un exponent al puterii executive (...) şi exponenţi ai autorităţii judecătoreşti (...), fiind astfel asigurat controlul reciproc şi echilibrul între aceste autorităţi ale statului", se arată în opinia separată citată de Agerpres.
Potrivit Liviei Stanciu, procedurile existente până în prezent au reprezentat fundamentul pentru realizarea unei justiţii reale în România, datorită unui mecanism tripartit ce includea preşedintele României, ca demnitar ales direct de către cetăţeni, cu cea mai mare legitimitate democratică, ministrul Justiţiei, ca reprezentant al Guvernului, şi CSM, în calitate de garant al independenţei justiţiei alcătuit din reprezentanţii magistraţilor.
La rândul său, Simona-Maya Teodoroiu şi-a exprimat dezacordul cu soluţia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale privind detaşarea magistraţilor la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, cu excepţia funcţiilor publice de execuţie sau de conducere, distincte de cele de demnitate publică, din cadrul Ministerului Justiţiei şi unităţilor subordonate acestuia şi al structurii autorităţii judecătoreşti, precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei.
"Textele constituţionale nu exclud (...) exercitarea de către judecători/procurori, magistraţi asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora a altor activităţi (spre exemplu, cele din sfera largă a administrării justiţiei, circumscrisă asigurării bunei funcţionări a autorităţii judecătoreşti), câtă vreme aceste activităţi nu presupun exercitarea concomitentă şi a activităţii jurisdicţionale. (...) Nu demnitatea publică, ataşată unei anumite funcţii, trebuie să fie criteriul după care se interzice sau se permite detaşarea magistraţilor în funcţia respectivă, ci conţinutul şi atribuţiile funcţiei respective", se arată în opinia separată.
Pe 30 ianuarie, CCR a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este, în ansamblul său, constituţională în raport cu criticile formulate.
Potrivit unui comunicat al CCR transmis AGERPRES, plenul CCR a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile mai multor articole din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Conform aceleiaşi surse, Curtea a respins de asemenea, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.I pct.77 (cu referire la art.52 alin.(3)), pct.108 (cu referire la art.62 alin.(12) şi (13)) şi pct.112 (cu referire la art.623) din acelaşi act normativ.
Pe de altă parte, plenul CCR a constatat că sunt neconstituţionale mai multe articole din actul normativ, precum şi sintagmele "comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii", "informare conformă", "precum şi procedurile judiciare", "ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite", "precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei", "nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8" şi "funcţia de ministru al Justiţiei".
În comunicat se precizează că mai multe decizii, printre care şi cea privind constituţionalitatea legii în ansamblul său, au fost luate cu majoritate de voturi, în cazul altor texte fiind înregistrată unanimitate de voturi.
