Mai multă putere pentru preşedinte? Ce vrea Iohannis cu noua strategie de apărare a ţării?
Klaus Iohannis prezintă astăzi la ora 17.00 strategia de apărare a ţării, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, intitulată "O Românie puternică în Europa şi în lume". Strategia pune diverse probleme, nu e deloc o simplă formalitate. Ce vrea preşedintele? Un comentariu de Costi Rogozanu.
Strategia de apărare a ţării 2015-2019, care va fi prezentată astăzi în faţa parlamentului de Klaus Iohannis, a ridicat diverse întrebări. Îşi ia preşedintele mai multe puteri? Ce caută acolo educaţia sau sănătatea? Ce tip de colaborare cu societatea civilă se doreşte? Un comentariu pe larg despre noua strategie pe VoxPublica:
"Elementele îngrijorătoare apar tocmai din extinderea umbrelei de “ameninţare la securitatea naţională”. Totul intră aici, socialul, tehnologicul, mediul. Şi nu cred că inegalitatea, de exemplu, ar fi preocuparea, cît posibila ripostă socială la continuarea politicii procapital:
În mod tradiţional, ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile la adresa apărării şi securităţii sunt evaluate prin prisma unor concepte militare, însă mediul actual de securitate necesită o abordare extinsă, în care să se regăsească, pe lângă elementele de natură securitară, şi cele de natură economica, socială, politică, tehnologică şi de mediu.
CITIŢI INTEGRAL COMENTARIUL PE VOXPUBLICA!
La capitolul “soluţii” se începe cu o definiţie stranie din nou:
Actualele provocări la adresa securităţii României reclamă dezvoltarea unui sistem intelectual creativ, fiind importante educaţia, sănătatea şi factorul social.
Văd că se tot bagă bani în academii “intelligente”, însă aici e enunţată intenţia de a intra cu bocancii apărării naţionale în domenii unde firească e tocmai libertatea de opinie, inclusiv opinia care i-ar putea irita pe măreţii oameni din CSAT. “Sistemul intelectual creativ” e deja la lucru prin stipendierea zonelor din jurnalism şi din spaţiul oengistic care se prefac că dezbat, dar de fapt apără linii dure din dezbaterile naţionale (vezi legile Big Brother şi altele asemenea).
Sunt de dorit atât asumarea de către clasa politică a intereselor şi obiectivelor formulate prin asigurarea transparenţei deciziilor şi a utilizării judicioase a fondurilor publice, cât şi implicarea societăţii civile în dezvoltarea culturii de securitate şi în dezbaterea deschisă a problemelor de securitate.
Ce caută societatea civilă în planurile de apărare? Preşedintelui şi celor din jurul său îi e imposibil să conceapă activitatea civică liberă. Totul trebuie prins în plan. De cîte ori se doreşte implicarea societăţii civile în chestiuni de siguranţă naţională, se pregăteşte de fapt un baston pe spinarea celui care va protesta împins de urgenţe reale şi nu de mese rotunde."