Imediat ce treci Feleacul și dealurile domoale de pe lângă Turda, pe partea dreaptă, apar semețe Cheile Turzii. Doi ostași vânjoși ce păzesc cu strășnicie Valea Hasdate. Masivii stâncoși scăldați în vegetație lasă privitorilor o fărâmă dintr-un peisaj ce-ți taie respirația.
Drumul spre defileu începe cu o potecă lată la început, care parcă se îngusteaza pe măsură ce ne înaintează pasii. Poteci umbroase ne deschid calea spre Chei. Din când în când, crengile copacilor se dau la o parte pentru ca ochiurile de lumină să ne îndrume spre un peisaj spectaculos.
Cheile Turzii au fost declarate rezervație naturală complexă și au fost puse sub protecție încă din anul 1938. Acest paradis are peste 900 de specii de plante și o mare varietate de fluturi. Bătaia aripilor colorate ale fluturilor pare a fi o invitație spre ceea ce va urma. Relieful format pe calcare jurasice a dat naștere unor piscuri semețe, unor peșteri, doline și pereți verticali. Iar aici și-a găsit cuib și acvila de stâncă.
Amatorii de escaladă vin din toate colțurile lumii să dea gata vârfuri înalte de peste două-trei sute de metri.Poteca de munte te poartă când pe partea dreaptă, când pe stânga.
Pe drum, trei podețe te trec de pe un versant pe celălat. La fiecare pas descoperim locuri sălbatice. Masivul Turnul Galben pare un perete din piatră tăioasă, ce parcă stă stâlp între cer și pământ. Cascadele naturale ce se prăvălesc printre firele de mușchi alină setea turiștilor. După popas, mergem mai departe, pe poteca din piatră șlefuită de pașii miilor de turiști.
Ne aflăm într-un din zecile de peșteri pe care le găsim în Cheile Turzii. Dincolo, putem vedea Peștera Liliecilor. Numele îi vine după impresionanta colonie de lilieci care trăiește acolo. Ce e mai interesant legat de aceste peșteri e faptul că în evul mediu ele erau locuite.
Traseul mai continuă vreme de câteva sute de metri și se oprește domol, la poalele dealurilor care coboară din cei doi versanți ai Cheilor Turzii. Respirăm adânc și ne uităm în urmă.
