Curtea de Apel Bucureşti a decis, luni, să respingă cererea Monei Muscă de revizuire a verdictului de colaborator al fostei Securităţi pe care fostul deputat l-a primit de la CNSAS în 2006.
Decizia de luni este definitivă şi irevocabilă.
Avocatul Monei Muscă, Valeriu Stoica, a declarat, la ultimul termen al procesului, de luni, 2 februarie, că, având în vedere că Ordonanaţa CNSAS a fost declarată neconstituţională, orice decizie luată în baza acesteia este nulă.
Mona Muscă le-a cerut magistraţilor Curţii de Apel, în decembrie 2006, să desfiinţeze decizia CNSAS, dar solicitarea i-a fost respinsă în martie 2007, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Muscă a decis să conteste acestă decizie a Curţii de Apel printr-o cale extraordinară de atac (n.r. revizuire), care se exercită la aceeaşi instanţă, numai în anumite condiţii prevăzute de Codul de Procedură Civilă.
În cazul Mona Muscă, procurorii Parchetului General au dispus, la data de 14 august 2008, începerea urmăririi penale pentru fals în declaraţii, în legătură cu declaraţia pe propria răspundere dată de fostul deputat privind colaborarea cu fosta Securitate. Astfel, Mona Muscă a dat o declaraţie pe proprie răspundere, când a devenit parlamentar, că nu a colaborat cu fosta Securitate, dar CNSAS a stabilit, ulterior, că fostul deputat a făcut poliţie politică.
În septembrie 2006, CNSAS a decis că fostul deputat a făcut poliţie politică, după ce s-a descoperit că a semnat un angajament cu Securitatea, în perioada în care era asistent universitar la Facultatea de Filologie din Timişoara.
Scandalul "Mona Muscă - turnător la Securitate" a debutat în 8 august 2006, atunci când Lavinia Şandru a lansat informaţia că dosarul colegei sale de Parlament se află pe masa de lucru a Colegiului CNSAS. Imediat, în presa scrisă au apărut date despre relaţia cu Securitatea a Monei Muscă. Potrivit acestora, Muscă ar fi dat informări despre studenţii străini, sub numele de cod "Eva" sau "Dana", în 1970, pe vremea când era cadru didactic la Institutul de Lingvistică al Universităţii din Timişoara.
În aceeaşi săptămână, Mona Muscă a admis, mai întâi, că a furnizat date despre studenţii străini, însă nu Securităţii, ci conducerii instituţiei la care lucra, după care, într-o conferinţă de presă organizată ad-hoc, a făcut mărturisiri complete despre angajamentul pe care l-a semnat cu poliţia politică a statului comunist."N-am ezitat să semnez un angajament cu Securitatea strict pe această problemă - siguranţa studenţilor străini şi a statului român în raport cu ei. Acest lucru mi s-a părut normal fiindcă, atunci, orice persoană din România era obligată să dea informaţii despre studenţii străini. Era o obligaţie a tuturor", explica fostul deputat liberal motivele ce au mânat-o în relaţia cu Securitatea. Mona Muscă accentua, în acea conferinţă de presă, ideea că informaţiile pe care le furniza securiştilor nu constituie poliţie politică, după definiţia dată de aşa-numita Lege "Ticu".
Pe 19 septembrie, cei 11 membri ai Colegiului CNSAS ajungeau la concluzia că relaţia Monei Muscă-Securitate se defineşte ca "poliţie politică". "Este o gravă eroare (decizia CNSAS, n.r). Voi face contestaţie şi voi merge în instanţă. Sunt uluită ce se poate întâmpla cuiva în România, ce se poate întâmpla atunci când partenerii sau adversarii politici vor să te elimine sau atunci când nu faci parte din niciun grup de interese. La ce foloseşte nu ştiu", au fost comentariile Monei Muscă, imediat după aflarea verdictului.
