Gânduri mici şi gânduri mari

* Între timp, conversatia o lua pe partea abrupta, prietenul meu, Ateul, un om pe cât de singuratic, pe atât de irascibil, ma îndemna sa luam o clipa de ragaz si sa ne asezam la masa tacerii. Fara crâcnire, i-am urmat îndemnul. Stateam si ne priveam în ochi, fiecare adâncindu-se în abisul propriul sau eu. ”Sa bem pentru tacerea noastra”, l-am auzi zicând. Am ridicat paharele pline cu proprii nostri ochi, si am ciocnit. Pa (...) Citește mai departe...